Aseară tu mi-ai construit un castel cu mâinile tale. Dar eu mi-am întins aripile şi am zburat. Am făcut înconjurul lumii de două ori, iar când m-am întors, o zi şi o noapte mai târziu, castelul pe care mi l-ai construit cu mâinile tale se dărâmase. Te-am găsit trist. M-am întristat şi eu. Te-am luat de mână şi am dansat printre ruine pe muzica pe care ne-au cântat-o florile în sincron cu vântul. În pauza de acordare mi-ai şoptit că mă iubeşti. Iar atunci eu ți-am spus că păsările trebuie să fie libere să zboare. Şi atunci tu mi-ai construit un castel în cer, din nori şi soare, cu mâinile tale. În cer, din nori şi soare, şi atunci te-am luat de mână şi de-atunci am zburat doar împreună.