martie

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Mi-ai povestit despre minunea asta, pe care nu am cunoscut-o – flori și soare – afară iarnă.

Mi-ai fost doar frig.

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Ai promis să-mi fii – doar bine.

Mi-ai vorbit despre tot ce este frumos în lume. Mi-ai povestit – minuni.

Nopțile toate te ascultam – iubindu-te – ascultând povești despre tot ce este frumos în lume.

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Ți-am zis să scriem toate poveștile – tot ce este frumos în lume – creionul nu îți era ascuțit mi-ai zis.

Minți.

Nu știi să scrii – Ai plecat.

Și cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Am scris singură despre tot ce este frumos în lume.

memento mori

O toamnă m-am văzut – lumină.

De atunci de trei ori am murit – trei anotimpuri – toamna.

Când te-am cunoscut – o vară.

Când mi-ai spus că mă iubești – două cuvinte.

Când ai plecat – fără să spui de ce // trei lacrimi.

În iubirea noastră am fost analfabeți. Noi n-am avut nevoie să ne spunem.

Nu ne-am spus.

Am simțit – fiecare cuvânt care îmi mângâia pielea, am simțit fiecare cuvânt care îmi săruta fruntea. Fiecare cuvânt în care ne-am iubit – noi nu ne-am spus.

Îmi este dor să-ți fiu dor // dor să mă doară inima când bate – de tine.

De când mă știu, am murit de trei ori.

Când te-am cunoscut – o vară

Când ți-am spus că te iubesc – două cuvinte

Când am rămas singură, fără să știu de ce – lacrimi.

Cu tine – nu pot să trăiesc

Fără tine – unde ești? simt că mor

anotimp

Dă-mi noapte, ca să te citesc în stele.

În nori am să te scriu cu petale de flori. În ploaie să te desenez cu cretă – câte o amintire în fiecare picătură. Din părul tău o să scriu o rapsodie // roua din frunzele de toamnă – cântec.

Nimeni nu ne știe.

Când soare o să fie – tu primăvară – oglindă-n suflet. Să mă știi că-ți sunt.

De ninge, cu dor o să te strig aievea – să nu mă uiți. Să mă știi chiar și când aproape mă vei fi uitat.

În suflet să mă porți pe veci – cristal este iubirea noastră. Doar vântul de va bate — tu grijă ai de ea fără să întrebi.

Nimeni nu ne știe.

Tu, piatră prețioasă! În mare o să-mi curăț sufletul.

La prima ploaie – cristal este iubirea noastră.

Dă-mi noapte – nimeni să nu ne știe.

A _ _ _ A _ _

aproape. Ai fost

aproape? Ți-am fost. aproape

Nu mi te-am simțit niciodată atât. aproape

Ți-am fost? aproape

aproape? Mi-ai fost

Hai, vino să-mi fii. aproape

Mi-e dor de tine. aproape

aproape. Mi-e dor de noi – împreună

aproape. Împreună am fost

Împreună am fost. aproape

aproape? Ne-a fost bine

aproape. Ne-a fost bine

aproape? Doar bine

Doar rău? aproape

aproape. Tu singur. Eu – aproape

curățenia de primăvară

Ai venit când nici nu trebuia.

Nu eram pregătită să primesc pe cineva. Era mare dezordine în casă și în suflet.

Mi-ai cerut doar apă și ceva dragoste. Dragoste nu aveam, trebuia să fac puțină ordine, să o găsesc. M-am scuzat, ți-am zis că sigur trebuie să o fi rătăcit-o pe undeva. Ți-am dat doar apă.

Ai avut grijă de pahar. Să nu-l spargi. Și ce formă frumoasă ai dat apei.

Te-ai oferit să mă ajuți să fac curat în schimbul apei pe care ți-am oferit-o.

Bineînțeles, am refuzat. Nu puteam să las un musafir să facă ordine în suflet. Nu e politicos. Ai insistat. Și m-ai ajutat și am găsit-o mai repede decât aș fi găsit-o singură. Am găsit-o.

Ce treabă!

Nici nu mai știam cum arată.

Trebuia să vii tu.

M A G I C

Nu o să-ți mai spun nimic.

Uită-te în ochii mei și o să știi.

De ce te prefaci că doar tu ești vinovat aici? Vrei încă să mă protejezi. Înțeleg. Nu înțeleg – de ce. De cine. De tine. De mine – de noi? S-a întâmplat. Eșecul a fost și nimeni nu poate să ne spună unde sau cum s-a întâmplat – am greșit. Între noi nu o să fie altfel decât cum ne știm – vinovați de prea mult. Nu te mai certa pentru prea puțin – eu cum altfel să mă mai privesc în oglindă?

Mă uit în ochii tăi și știu. A trecut mult timp de când nu te mai întreb.

Ne-am iubit așa cum primăvara iubește ghioceii.

Ne găsim vinovați pentru prea puțin.

Eșecul s-a întamplat – prea mult.

el // ea

– mai stai // Te-am așteptat o viață.

– și Dai o viață pentru o clipă?

– o clipă am.

– nu e păcat să risipești o clipă pentru ceva ce nu știi dacă va fi?

– Zici că nu o să-mi Fii ?

– nu zic nimic. când am spus ultima oară ceva? Ceva despre Tine, despre noi?

– nu-mi amintesc. îmi amintesc doar în ce limbă ne vorbeam.

– eu doar limbajul.

– mereu Faci asta.

-mereu fac ce?

-Râzi de mine. mereu Ai râs de noi. defapt ce suntem noi?

-doar ființe.

-ce facem noi?

-nu suntem siguri de nimic.

– Greșești!

– anume?

– mai Stai.

– o clipă.

– eu doar pe Tine Te iubesc.

– mai stau o clipă.

– nu Te încăpățâna!

– anume?

– mai Stai o viață.

– nu știu cum // mă tem.

– cum vine?

– apoi?

– o viață am și o viață doar cu Tine vreau să o petrec.

– apoi?

– apoi o să îi cer lui Dumnezeu încă o viață// fie doar și o clipă. Doar cu Tine să o petrec // din nou.

– știi?

– știu.

– și eu Te iubesc.