A _ _ _ A _ _

aproape. Ai fost

aproape? Ți-am fost. aproape

Nu mi te-am simțit niciodată atât. aproape

Ți-am fost? aproape

aproape? Mi-ai fost

Hai, vino să-mi fii. aproape

Mi-e dor de tine. aproape

aproape. Mi-e dor de noi – împreună

aproape. Împreună am fost

Împreună am fost. aproape

aproape? Ne-a fost bine

aproape. Ne-a fost bine

aproape? Doar bine

Doar rău? aproape

aproape. Tu singur. Eu – aproape

curățenia de primăvară

Ai venit când nici nu trebuia.

Nu eram pregătită să primesc pe cineva. Era mare dezordine în casă și în suflet.

Mi-ai cerut doar apă și ceva dragoste. Dragoste nu aveam, trebuia să fac puțină ordine, să o găsesc. M-am scuzat, ți-am zis că sigur trebuie să o fi rătăcit-o pe undeva. Ți-am dat doar apă.

Ai avut grijă de pahar. Să nu-l spargi. Și ce formă frumoasă ai dat apei.

Te-ai oferit să mă ajuți să fac curat în schimbul apei pe care ți-am oferit-o.

Bineînțeles, am refuzat. Nu puteam să las un musafir să facă ordine în suflet. Nu e politicos. Ai insistat. Și m-ai ajutat și am găsit-o mai repede decât aș fi găsit-o singură. Am găsit-o.

Ce treabă!

Nici nu mai știam cum arată.

Trebuia să vii tu.

M A G I C

Nu o să-ți mai spun nimic.

Uită-te în ochii mei și o să știi.

De ce te prefaci că doar tu ești vinovat aici? Vrei încă să mă protejezi. Înțeleg. Nu înțeleg – de ce. De cine. De tine. De mine – de noi? S-a întâmplat. Eșecul a fost și nimeni nu poate să ne spună unde sau cum s-a întâmplat – am greșit. Între noi nu o să fie altfel decât cum ne știm – vinovați de prea mult. Nu te mai certa pentru prea puțin – eu cum altfel să mă mai privesc în oglindă?

Mă uit în ochii tăi și știu. A trecut mult timp de când nu te mai întreb.

Ne-am iubit așa cum primăvara iubește ghioceii.

Ne găsim vinovați pentru prea puțin.

Eșecul s-a întamplat – prea mult.

el // ea

– mai stai // Te-am așteptat o viață.

– și Dai o viață pentru o clipă?

– o clipă am.

– nu e păcat să risipești o clipă pentru ceva ce nu știi dacă va fi?

– Zici că nu o să-mi Fii ?

– nu zic nimic. când am spus ultima oară ceva? Ceva despre Tine, despre noi?

– nu-mi amintesc. îmi amintesc doar în ce limbă ne vorbeam.

– eu doar limbajul.

– mereu Faci asta.

-mereu fac ce?

-Râzi de mine. mereu Ai râs de noi. defapt ce suntem noi?

-doar ființe.

-ce facem noi?

-nu suntem siguri de nimic.

– Greșești!

– anume?

– mai Stai.

– o clipă.

– eu doar pe Tine Te iubesc.

– mai stau o clipă.

– nu Te încăpățâna!

– anume?

– mai Stai o viață.

– nu știu cum // mă tem.

– cum vine?

– apoi?

– o viață am și o viață doar cu Tine vreau să o petrec.

– apoi?

– apoi o să îi cer lui Dumnezeu încă o viață// fie doar și o clipă. Doar cu Tine să o petrec // din nou.

– știi?

– știu.

– și eu Te iubesc.

Într-o vară

Când ai plecat ți-am dat să ai grijă de ultima lacrimă. Doar așa m-am gândit că o să te întorci să mă mai privești odată.

Nu mai erai.

Nu-mi mai erai.

Tu ar fi trebuit să știi mai bine. Zâmbetul – mereu a fost al meu. Să-ți dau o lacrimă – e doar a mea.

Am așteptat trei ierni să mai fie doar odată vară. Am așteptat trei lacrimi, să-mi mai fii doar odată, să-ți zâmbesc.

Nu mi-ai venit niciodată – ai venit.

Și era octombrie. Trei lacrimi pentru o zi frumoasă de octombrie.

Și te-am văzut. Am știut cine ești – nu mi te-am mai recunoscut.

nici eu nu sunt acasă pentru tine.

Ar fi trebuit să-mi dau seama că inima ta nu este acasă pentru mine în momentul în care m-am pierdut în ea.

Și nu e mare.

Și eu m-am pierdut.

M-am trezit să mă uit la stele.

M-am trezit noaptea, devreme, la ora când sunt cele mai frumoase – să mă uit la stele.

Și m-am speriat groaznic. Nu știam unde sunt. Nu știam, sau nu mai știam, nu contează. N-am recunoscut locul, si poate ar fi trebuit – asta nu e acasă.

Nu ți-am recunoscut când bate – inima.

N-am reușit să ne sincronizăm, nicio clipă – am încercat.

Și atunci, cum să spun că sunt acasă, când nu reușesc să privesc măcar stelele?

Desigur, te-aș chema la mine, dar ..

tu. Doar tu

Dă-mi bluza jos. Ba nu, rupe-mi bluza. Apoi deschide-mi pieptul. Nu trebuie să ai grijă. Ia-mi inima și strânge-o tare, tare. Să se spargă în bucățele mici. Te rog să le aduni pe toate, sau măcar ce reușești să mai găsești.

Acum, dacă ești atent, în toate o să te vezi pe tine. Doar pe tine.

Așa că poți să-mi iei inima de câte ori vrei, să faci ce vrei cu ea. Să o iei în mâini și s-o strângi tare, tare, să se spargă în bucățele mici. De câte ori vrei tu. Și poate nu o să le mai găsești pe toate. Dar de fiecare data, dacă te uiți atent, pe tine și numai pe tine o să te găsești acolo.

Nu trebuie să ai grijă.