insomnii 

Te rog să mă lași în pace.

Te-am visat aseară, și ieri, și mâine am să visezi că te voi visa și săptămâna care vine.

Te rog să mă lași în pace.

Ce-i cu tine? Ai înnebunit?

M-am săturat te tine.

Te-am rugat să-mi dai pace.

Da, suntem nebuni amândoi. Doar că eu ți-am luat-o puțin înainte.

De ce nu poți să mă înțelegi și pe mine? Am obosit. Din cauza ta am insomnii. Te rog să mă înțelegi. Am obosit. 

Am obosit să te privesc doar în vis. Vreau să te ating. Să-ți simt sufletul, atunci când mă îmbrățișezi. Să mă săruți pe frunte seara, și eu să mă prefac că dorm. 

Am obosit să-mi fie dor.

Dar cel mai rău – să te știu atât de bine – ce iubesc e doar vis.

blestem

Să-ți fie dor de mine-n iarnă, ca de prima zi de primăvară.

Să fii captiv în libertate și totdeauna înconjurat de cunoștințe.

Să nu te ude ploaia vara și să nu cunoști iarna decât când se topește zăpada.

Să te trezești la 3 în noapte cu dor de mine, și numărul meu să-l fi șters din telefon.

Să mă vezi trecând pe stradă, numele meu să nu-l mai cunoști.

Să-mi vezi chipul în oricine trece pe lângă tine.

Să-mi simți parfumul în fumul de țigară.

Iar ochii mei să-i visezi în fiecare seară.

Și ai să știi cât te-am iubit.

O rază cât o clipă

Te rog mai stai doar pentru o rază. Sau măcar până îmi beau cafeaua.

Nu-mi place cafeaua. O beau de dragul tău. Eu doar te rog, mai stai doar pentru o rază. 

Acum apune soarele. 

Stinge lumina te rog. Știi doar că îmi este frică de întuneric. Un fir de soare doar îmi e destul, și s-ar putea să plec. 

Mai stai tu, doar pentru o rază. 

Eu n-am clipe. Am mult dor. 

Și tu soare raze ai să-mi dai — stelele nu ascultă de lună.

datorii

Te mai întreb o singură dată.

Când o să-mi plătești ce-mi datorezi?

Uite o foaie albă și un creion colorat și hai să facem calculul.

Câți ani încap într-un soare? Câte primăveri încap într-o secundă? Adună toate astea și scade trei lacrimi pe zi pentru fiecare iarnă în care nu a nins. Tu știi cât a plouat în august? Nu pune la socoteală ploaia de vară. E prea puțin, ți-o las. Dar vreau sâmburii de la cireșii de mai. Da, pe ăia să mi-i dai. Luna plină. Să nu pleci cu ea. Fără discuții, rămâne la mine. Mi-a căzut odată o stea din buzunar și tu ai luat-o. Îți aduci aminte? E în regulă, poți s-o păstrezi. 

În rest, eu mai am să-ți dau 50 lei și cred că suntem chit. 

Un ce ne vrem

Când o să-mi fii un ce vreau eu?

Când o să-ți fiu un ce vrei tu?

Când o să-ți fiu un ce vreau eu și o să-mi fii un ce vrei tu, mi-aș dori să ne dorim să ne fim un ce vrem noi. 

Ce vrem noi să ne fim? Fericire? Dragoste? Primăvară? Rouă? Asta îmi place. Dar de fapt, ce vrem noi să ne fim? Primăvară? Ploaie? Dor? Octombrie? Furtună? Furtună. 

De fapt ne este prea mult dor de octombrie. Sau așa cred. Nu mai știu ce vreau să-mi fii. Nu mai știi ce vrei să-ți fiu. Dar știm că trebuie să ne placă amândurora.

Așa că te mai întreb odată. 

Când o să-mi fii un ce vrei ? 

Când o să-ți fiu un ce vreau?

Așteaptă. 

Afară plouă. După ce trece, o să știm tot.

Pansament

Hai, spune-mi ce te doare. Mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.

N-am știut niciodată cât o să mă doară fără tine – libertatea – până când mi-ai dat drumul să plec – afară. N-am știut niciodată cât o să mă doară să stau, până când mi-ai spus să plec – ai aruncat cuvinte în mine. Ai aruncat cuvinte în mine și mi-ai făcut vânătăi pe suflet și mi-ai fracturat dragostea.

Doare.

Să nu-ți pară rău. El mi-a pus spirt pe răni și sufletul în gips. Păcat că nu ești aici. M-am vindecat așa frumos.

nu-mi pare rău – dar să știi că –

Îmi pare rău că nu ai fost lângă mine când mi-a fost mai rău – să vezi cum nu mai sufăr azi.

Îți pare rău că mi-ai provocat atât de mult rău ? – spune da, te rog, altfel o să te urâsc prea mult.

mă bucur că l-am găsit – te rog să fii gelos.

“Mă bucur că te-am găsit.”

Știu că te bucuri că ești aici.

“Hai, spune-mi ce te doare, mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.”

Să-mi fii tu

Astăzi m-am trezit cu dor de tine. 

Ieri mi te-am visat în gând că mă țineai de mână.

Mâine voi fi stat să te aștept să vii la mine, să te mai iubesc; doar o clipă. 

Și după ce te voi fi iubit doar o clipă, te rog pleacă. Pentru că știu că apoi voi fi uitat să-mi fie dor de tine. Visul va fi devenit mult prea banal – pentru că al meu nu mai ești de prea mult. Iar să aștept, sens nu mai are. Mâine vei veni poate la mine, dar doar să saluți un străin. Ne vom fi iubit prea mult, ca să ne mai rămână pentru o a opta zi. Să-mi fi fost tu mai mult timp – eu dragoste nu mai puteam să am.