el // ea 3

– azi să fim copii

– și cum?

– azi doar să ne jucăm

– să fim copii?

– azi doar

– și cum?

– îți spun

– îmi spui trei culori reale – eu să ghicesc locul lor din univers

– al meu?

– poate al nostru

– dacă ghicesc

– apoi rămâi

– rămân

– îți zic galben

– te uiți la soare

– greșit

– și cum?

– galben – Paradisul nimfelor

– Paradisul nimfelor văzut-am împreună

– mai știi?

– știu

– acum fie verde

– verde fie iarba primăvara

– verde fie Venus

– și m-ai găsit pe Venus

– eu eram pe Marte

– te-am găsit pe Marte

– ultima culoare mi-e roșu

– roșu-ți sunt corbii-n asfințit

– roșu mi-e zodia

– roșu fie-ți zodia, căci eu ți-am zis

– albastru fie corbii-n asfințit

– văzut-am corbii-n asfințit împreună

– albastru sunt

– albastru sunt

– și cum să stau?

– să stai doar tu

– universul meu

– al nostru l-am pictat cândva

– împreună

– în culori de vin și rouă

– și cum?

– eu nu te mai cunosc

– tu nu mă mai iubești

– te iubesc

– cum spui asta?

– în culori de stele și de lună

– tu nu mă mai știi

– nu ne mai știm

– eu pe marte

– eu pe venus

– să fim copii

– să ne avem cândva

– să ne iubim

Icarus

Mi-ai spus să nu te iubesc.

Tu, ființă cu ochi verzi – zânele erau invidioase – tu mi-ai spus să nu te iubesc. Cum să nu te fi iubit, când tot timpul eu doar pe tine te-am așteptat, fără să știm – nici eu, nici tu.

De m-ai iubit – păcatul tău să fie – nici zeii să nu-ți ierte.

Eu te-am iubit – mi-ai spus să nu te iubesc – și singur visam visuri cu noi. Și zburam puțin azi, mâine mai mult, în fiecare zi mai aproape de soare – tu te odihneai pe lună.

Și mi-ai spus să nu te iubesc – și ce să fac?

Mi-ai zis – eu drum am doar spre lună, de mergi doar o clipă spre soare, ochii-ți vor plânge lacrimi grele.

Ochii-mi plâns-au lacrimi grele – nopți la rând.

Spre soare eu am mers

Mi-ai zis – de înnotat, o vom face pe rând. Știu că-ți place să te avânți în larg – și mie. De-ai fi corabie, eu ancoră nu pot să-ți fiu. De te înneci ori să plutești în larg cu șerpii –

De m-au mușcat, nu e vina ta – mi-ai zis.

Spre soare eu am mers

Nu vreau să privim stelele împreună – încă. Eu ție furtună-ți voi aduce, știu sigur. Sufletul tău – nici nimfele nu te vor putea ajuta. Te rog – nu încă.

Așa pansament – nici nimfele nu aveau

Spre soare eu am mers

Tu mi-ai zis.

Am ajuns aproape – toate visurile visate în doi, lacrimile pierdute în nopți cu semi lună, chiar rana sufletului meu- toate au ars, lasând în loc o cicatrice a tot ceea ce am fi putut fi

de tu m-ai fi iubit

răbdare – n-am avut

veni, vidi, amavi

Un Dumnezeu să fi crezut în tine, tot un păgân a-i fi rămas. Căci nimeni, nici chiar Luceafărul sau Luna n-ar mai crede în dragostea ce deunăzi tu o jurai în flori de mai.

un mai, două, trei flori.. și câte primăveri cu soare să fie până ți se face dor? mi-e dor

și câte nopți cu lună plină să te aștept să-mi fii?

Un Dumnezeu să fi crezut în tine, tot un păgân a-i fi rămas —

Tu chiar nu știi,

De două ori să fi murit, o dată doar să mai am cu tine.

Tu chiar nu știi

mijloace acum să ai, nici e putință să ne mai fim când tu, un păgân – Dumnezeu ar fi crezut în tine – te întreb

n-ai vrut să ai voință

o stea – Luceafăr

o umbră – Lună

lumină – Soare

De două ori să fi murit, o dată doar să mai am cu tine. Dar tu – nu vezi? Dumnezeu de-ar mai crede în tine, tot un păgân a-i fi rămas. Căci nimeni, nici chiar tu nu a-i mai crede în dragostea ce deunăzi tu o jurai în flori de mai.

când doar brazii-și-au cetina tot verde

ai fi vrut să-ți spun

screenshot_20180524-2153071146565127495382686.png

Aici

acolo

Aici

acolo

cuvinte n-am să-ți zic de ce —  doar ochii tăi mă țin să mi te-ntorci

eu primăvară – tu nopți făr’ de lună

Luceafăr să-ți fiu – tu vino doar –

tu acolo

și eu aici.

Te-am visat – ți-am știut ochii negri. Și mă priveai aproape la fel cum te privesc eu, când nu știi.

frică de mi-a fost, o clipă doar de tine, tu să înțelegi. tu râdeai – ochii-mi verzi s-au pierdut în ai tăi – ca de demon

și iată –

eu aici – visez nopți făr’ de lună

și tu acolo – visezi

// să-mi pară rău cât te iubesc? — cuvinte n-am

 

aș fi vrut să-mi spui

Aseară te-am visat.

Ochii-ți verzi mi-au zâmbit – primăvară.

Și mă priveai aproape la fel cum eu te privesc doar pe tine. Aproape că mă iubeai.

Tu acolo

Eu aici

Și doar ochii tăi mă țin să-ți vin –

tu primăvară – eu ape adânci

soare să-ți fiu o dată doar – aș face pentru tine

În ochii-mi negri zâmbetu-ți arde ca fiind de ceară

Să-mi pară rău?

tu știi că da

Și iată –

Tu acolo

Și eu aici – am să vin să-ți arăt cum în primăvară te visez

// cuvinte n-am – cât te iubesc

toXic

Mi-ai spus să te aștept.

Să te aștept a fost tot ce am făcut.

Ai să te întorci? Că te-am crezut – păcatul meu.

De m-ai mințit – și poate-ți pare rău // să fiu nebună și poate tot te-aș crede.

Îți spun – te iert. Păcatul tău să mă fi lăsat singură. Să te aștept – timp nu mai am suflet.

De vrei în primăvară să mi te-ntorci să-mi fii floare de mai – păcatul meu // s-aștept nu mai am suflet.

Păcatul tău? N-ai știut să-mi pleci cum trebuie – să nu mor de dorul tău.

Păcatul nostru? ne-am iubit – și nu destul.

Când tu mă lași și eu te las s-o faci – Iubirea, Iubire nu-i.

Păcatul tău? – ai plecat

Păcatul meu? – te-am lăsat

Ne e dor de noi?

Păcat.

blestem // 2

Vedeate-aș spânzurat în măr de-al meu păr roșu.

Privirea-ți să se piardă când ochii verzi vrei să-mi privești.

Oxigen să-ți fie doar parfumul meu.

Să n-ai pace noaptea. De șapte ori să mă plângi în vis de boală și de alte trei să mori de dor, că nu-ți mai sunt aproape.

Și floarea de colț de o atingi, în buruiană să se prefacă, iar buruiana în cenușă.

Zăpada, să-i zâmbești doar și gheață se preface.

Să-ți fie ger în suflet în zilele de mai. Să nu te încălzească nici ploaile de vară.

O să urăști și roua de pe stele.

Și am să știu atunci cât m-ai iubit