Așa se întâmplă

20180411_092053

Hai să ne mai știm – doar cât o țigară.

Când te-am văzut deunăzi, îmi erai iar copil. Era așa ușor când eram copii. Nu trebuia să ne spunem nimic – știam că vom fi împreună mereu.

Ai trecut pe lângă mine – nu m-ai recunoscut. Mi-am spus – iată-l!

Eram cei mai buni prieteni.

Oare tu ți-ai spus? – iat-o!

Era simplu atunci – copii.

Hai să ne mai știm – doar cât o țigară.

Au trecut multe anotimpuri de atunci.

Am uitat.

Știu că ai uitat.

Așa se întamplă.

Hai să ne mai știm – vrei să ne mai știm? // doar cât o țigară.

Ca atunci, când ne mai știam doar o clipă – eram copii // un joc

te las // trei

20180411_092011

 

de ce nu m-ai chemat ?

am așteptat – Te-am așteptat – în zadar

eu visam la noi – tu visai cu ea.

Atât.

și ai venit. tu cu Mine – casă nu mai ai.

Și te-Am iubit. Și ne-am iubit. Și nimeni nu poate spune – a se vorbi despre iubirea noastră este blasfemie. Și atunci ce s-a schimbat? – când

tu cu Mine – casă nu mai ai

Și te-Am rugat – înainte să intri în sufletul Meu, să-ți lași pantofii la intrare // ai avut atâta grijă. Și atunci ce s-a schimbat?

Nu ți-Am cerut decât să-Mi spui // se pare că ești prea laș chiar și pentru atât

te-Am chemat // Eu visam la noi – tu visai cu ea

M-ai chemat // târziu – Mi-e bine

tu cu Mine – casă nu mai ai

te las.

te las // doi

20180218_081120

 

Când ai bătut la ușa sufletului meu, Te-am rugat să-ți lași pantofii la intrare inainte să intri.

Te-am rugat – să ai grijă de el

noi doi ne-am iubit ca doi păgâni – împărțeam același Soare, aceleași Stele, aceeași Lună

// Ai plecat

și din tot ce a fost – doar întrebări // de ce? – cum Ai putut

doar un cuvânt să-mi spui și Tu să-mi vii înapoi. așa dor îmi este

// Ai plecat – de ce

cum Ai putut să pleci, fără măcar să-mi spui unde – eu cum să Te caut?

știu că m-ai iubit – împărțeam același Soare, aceleași Stele, aceeași Lună. ne rugam la tot ce este mai frumos în lume – să ne mai avem

o clipă doar – nu-mi mai aduc aminte cât timp ne-am fost. un anotimp? – o clipă doar

noi doi ne-am iubit ca doi păgâni – a se vorbi despre iubirea noastră // blasfemie.

de ce nu mă strigi iar? o făceai odată

cheamă-mă doar. odată e de ajuns

eu vin – Vino.

îmi este dor de Tine

te las // unu

20171107_143055

Să se vorbească despre iubirea noastră ar fi o blasfemie.

ne-am iubit ca doi păgâni —

// seara ne-am rugat la soare să ne mai avem o zi

// diminețile deseori le petreceam cu gândul la stele – să nu ne uite când privesc la lună – să ni se dea încă un răsărit

Să se vorbească despre iubirea noastră ar fi o blasfemie.

Gândul nostru era mereu în rugăciune – să ne mai avem – nu am mai avut timp să fim.

ne-am rugat la Soare și la Stele și la Lună, doar atât cât să uităm să fim – că suntem.

ne-am iubit ca doi păgâni – ne-am închinat Soarelui și Stelelor și Lunii, doar atât cât să uităm să ne avem – că ne avem.

iubirea noastră a fost o blasfemie.

Noi Ne-am înecat în rugăciune – la tot ce am găsit Noi mai frumos și sfânt în lumea asta – doar atât cât să uităm că Ne iubim măcar – cât Ne iubim.

Noi Ne-am iubit în tot ce-am găsit mai frumos și sfânt în lumea asta.

Noi Ne-am iubit // Doi păgâni

să se vorbească despre iubirea Noastră ar fi o blasfemie

 

martie

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Mi-ai povestit despre minunea asta, pe care nu am cunoscut-o – flori și soare – afară iarnă.

Mi-ai fost doar frig.

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Ai promis să-mi fii – doar bine.

Mi-ai vorbit despre tot ce este frumos în lume. Mi-ai povestit – minuni.

Nopțile toate te ascultam – iubindu-te – ascultând povești despre tot ce este frumos în lume.

Cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Ți-am zis să scriem toate poveștile – tot ce este frumos în lume – creionul nu îți era ascuțit mi-ai zis.

Minți.

Nu știi să scrii – Ai plecat.

Și cum se face că primăvara a venit după ce ai plecat tu?

Am scris singură despre tot ce este frumos în lume.

memento mori

O toamnă m-am văzut – lumină.

De atunci de trei ori am murit – trei anotimpuri – toamna.

Când te-am cunoscut – o vară.

Când mi-ai spus că mă iubești – două cuvinte.

Când ai plecat – fără să spui de ce // trei lacrimi.

În iubirea noastră am fost analfabeți. Noi n-am avut nevoie să ne spunem.

Nu ne-am spus.

Am simțit – fiecare cuvânt care îmi mângâia pielea, am simțit fiecare cuvânt care îmi săruta fruntea. Fiecare cuvânt în care ne-am iubit – noi nu ne-am spus.

Îmi este dor să-ți fiu dor // dor să mă doară inima când bate – de tine.

De când mă știu, am murit de trei ori.

Când te-am cunoscut – o vară

Când ți-am spus că te iubesc – două cuvinte

Când am rămas singură, fără să știu de ce – lacrimi.

Cu tine – nu pot să trăiesc

Fără tine – unde ești? simt că mor

anotimp

Dă-mi noapte, ca să te citesc în stele.

În nori am să te scriu cu petale de flori. În ploaie să te desenez cu cretă – câte o amintire în fiecare picătură. Din părul tău o să scriu o rapsodie // roua din frunzele de toamnă – cântec.

Nimeni nu ne știe.

Când soare o să fie – tu primăvară – oglindă-n suflet. Să mă știi că-ți sunt.

De ninge, cu dor o să te strig aievea – să nu mă uiți. Să mă știi chiar și când aproape mă vei fi uitat.

În suflet să mă porți pe veci – cristal este iubirea noastră. Doar vântul de va bate — tu grijă ai de ea fără să întrebi.

Nimeni nu ne știe.

Tu, piatră prețioasă! În mare o să-mi curăț sufletul.

La prima ploaie – cristal este iubirea noastră.

Dă-mi noapte – nimeni să nu ne știe.