Mă tot întreabă lumea de ce îmi place atât de mult Floarea Soarelui. Mă cam enervează întrebarea asta, că, de ce să nu-mi placă? E frumoasă. Adevărul e destul de complex, pentru că e o floare optimistă, când eram mică îmi imaginam că stă să se bronzeze. Se uită mereu la soare, de aici optimistă. Și e galbenă, eu de-aș fi o culoare, probabil aș fi galben. Mai sunt câteva motive, dar la anul ce mai povestesc?
Acum câteva zile am dat share la prima mea postare de aici, 20 x 20; deloc nu îmi place, evident o păstrez pe veci acolo. Și da, au trecut 10 ani de atunci, crazy!! Pe scurt, este o înșiruire de 20 de lucruri învățate în 20 ani (nu cred să fie 20, asta e), printre ele ziceam de tiramisu, că fac un tiramisu tare bun. Adică lumea mi-l laudă, am schimbat mult rețeta, să am voie să mănânc și eu. Având epilepsie nu am voie nici alcool, nici cafea, de aici am început să fac prăjituri diverse, rețete inventate de mine și îmi place, mai mult să le fac decât să le mănânc, asta mi se trage de la bulimia din adolescență, cu care încă mă mai cert.
Mă gândeam acum, Mercur e retrograd în Scorpion și se zice că în timpul unui retrograd nu e bine să începi ceva nou.. Păi ziua mea e pe 1 noiembrie, ce să fac? Oricum nu m-am priceput prea bine să urmez regulile, anul ăsta mă serbez, poate îl chem și pe fratele meu! Voiam să dau drumul la magazinelul meu 2.0. pe 1 noiembrie, mai aștept, poate de 1 decembrie.
Am fost cu S la Berlin acum o săptămână și am zis să-mi fac un cadou, eu, mie, de ziua mea și de-obicei îmi iau un ruj mai fancy, anul ăsta mi-am făcut un tatuaj, o Floarea Soarelui. M-am gândit că trebuie să închei anul cu ceva frumos, nu e chiar cel mai bun an al meu. Am fost la spital, iar m-au refuzat câteva edituri (scriu prea „dark” pentru o fată), în fine, și altele.
Cei mai buni prieteni, eu îi am! Mi-a luat cam 10 ani să învăț să îi aleg, dar da, eu îi am! De S nu mai zic, simt că mă repet. și chiar dacă nu pot avea copii, am cele mai drăgălașe două fetițe! În final, unele lucruri nu se schimbă niciodată, e cum e. Unele, nu o să le accept niciodată! Dar pot să mă accept pe mine cu ele, să încerc. Și deja sunt mai fericită. Pentru că rămâne ceva constant în viața mea, culoarea mea preferată este chartreuse, sunt îndrăgostită tare de viață și tot ce înseamnă ea și de murit, va fi cu un Poienari în mână și o pată de cerneală, pe nas.
