eu lacrimi nu mai am.

M-ai lăsat să sper că primăvară-mi vei fi în veci. În flori de mai îmi tot vorbești – și ce să cred?

eu lacrimi nu mai am.

Decembrie adus-ai în casa mea. Sufletul înghețatu-mi-ai. Și era abia septembrie

eu lacrimi nu mai am.

În septembrie cald mi te jurai în veci al meu – iubire. Și eu să nu te cred?

eu lacrimi nu mai am.

Ochii-ți negri ca noaptea făr’ de lună m-au cuprins precum un zeu răpește-n noapte nimfa care vindecă cireșul de frunzele-i bolnave

eu lacrimi nu mai am.

Ți-ai spus rugăciunile în zi de decembrie ca un păgân. Îmi spuneai mereu – al tău gând la mine se gândește. Prea mult crezut-am în tine – veșnicie

eu lacrimi nu mai am.

Mi-ai luat sufletul cu tine când în noapte ai plecat. Să mă lași să cred că primăvară-mi vei fi în veci, cât suflet?

eu lacrimi nu mai am.

Mi-ai vorbit în flori de mai și eu am sperat că primăvară-mi vei fi în veci. Mi-ai luat sufletul cu tine când în noapte ai plecat

Cât suflet? eu lacrimi nu mai am.