Cu păru-ți ca de aur păcatele să-ți plătești

În ochii-ți verzi să-ți piară lumina ce-n alte primăveri îmi jurai iubire

Și blestemat fie-mi îngerul care pe tine, drept înger mi te-a adus în cale

De ți-o fi foame, nisip să-ți fie orișice pomană

Și însetat de-ai fi, doar eu să-ți fiu alinare

Noaptea somn să nu-ți găsești decât în lună plină

Și când bolnav sau obosit, păru-mi roșu – elixir pentru orice

Pe pământ să nu-ți mai găsești casă, iar în cer nimfele să te izgonească

Liniștite în suflet să mai ai doar când iadul va îngheța, iar demonii la zei se vor înălța

De te-o mai iubi cineva vreodată, să fie când va spune Hades doamne ferește

și o să știi cât mi-ai lipsit.