
De mâine, de-mi vei auzi numele să te temi
haos în gândul tău,
otravă în suflet –
Acasă, doar mie să-mi fi fost.
Jinduit să fi și doar firmituri de nimic
să ai parte.
Milă, lumea să nu ți-o cunoască
iar nopțile cu lună nouă, să-ți urle morții liniștea,
chiar stelele să fugă când te văd.
Să provoci zeii la joc și soarta să râdă de tine,
nimfele ce altcândva îți aduceau flori și miere
să te terfelească
Și ochii-ți de vrei vrea să-i clătești
Apa facă-se-n mocirlă.
Și am să știu, de m-ai iubit, cândva.