Pentru ea mi-am promis că o să fac tot ce pot pentru a fi fericită. Iar când viața mă va duce pe un drum greșit.. O să râd. Pentru că viața nu este decât o glumă seacă, pe care o poți face mai amuzantă.
Supradoză de vise
Supradoză de vise
Author Archives: imv
20 x 20
Am învățat să mă cert, dar nu cu cine ar trebui. Mi-am dat seama cât de frumoasă este viața în momentul cel mai greu, iar în cel mai frumos moment din viață mi-am dat seama cât poate fi de nesuferită. Mereu mă întreb, de ce nu sunt oamenii sinceri?
20 x 20
vortex
eu lacrimi nu mai am. M-ai lăsat să sper că primăvară-mi vei fi în veci. În flori de mai îmi tot vorbești – și ce să cred? eu lacrimi nu mai am. Decembrie adus-ai în casa mea. Sufletul înghețatu-mi-ai. Și era abia septembrie eu lacrimi nu mai am. În septembrie cald mi te jurai în
vortex
of, măi Victor!
Am intrat pe Facebook și am văzut că o colegă din facultate s-a logodit. Și avea la poză ca descriere,
„Fericirea supremă a vieții constă în convingerea că ești iubit”
— Victor Hugo
Mdaa nu prea sunt de acord. Adică, mă bucur pentru ea și îmi doresc tot binele și toată fericirea, să-i fie! Dar acel citat m-a cam zgâriat pe spate așa puțin. Probabil exagerez – ca de-obicei – dar, trebuie să fiu convinsă că sunt iubită ca să fiu cu adevărat fericită?
Câteva idei, prima fiind, S mă iubește și știu asta, nu trebuie să mă convingă nimeni de nimic. Iubirea adevărată, simplă, curată, se simte, se trăiește, nu ai nevoie de dovezi că există. Este precum aerul, nu-l vezi, dar îl simți și când există – iubirea – este ca și când îți ții respirația pentru ceva secunde și apoi inspiri: necesară.
Apoi, fericirea supremă, oare chiar există? Noi oamenii suntem ființe egoiste, mereu vrem mai mult. Prin suprem eu înțeleg perfecțiune, prin definiție simplă, eu perfecțiunea nu cred să existe (poate doar câinii mei hehe).
Ultima, de ce avem nevoie de aprobare, adică nu putem fii fericiți cu propria persoană? Sunt sigură, am avut momente în care sigur mi-a plăcut poate mai mult de mine decât în momentul ăsta și sigur că, am fost mai mult decât mulțumită eu cu mine, la fel cum sunt, acum.
Dar bravo lor! Să le fie viața frumoasă!
A fi sau a nu fi… overthinker
Zilele trecute mi-am aranjat biblioteca și sunt tare fericită cu rezultatul. S se uită la ele – la cărți – și zice oricine ar veni la noi acasă sunt sigur că ar fi impresionat de colecția noastră de cărți! Atât mi-a trebuit: chiar așa oare?
Evident că nimănui nu-i pasă – de ce, să-i? Pentru că fiecare citește ce îi place și dacă nu. evident, nu va citi. Dar mintea mea s-a dus într-o spirală ciudată gândindu-mă, oare mi-am aranjat cărțile cum trebuie? Pentru că era deja prea târziu să mai fac ceva! Momentul era depășit și nici chef nu mai aveam!
Acum, ce e de făcut? Să fi retrăit momentul?? imposibil, clar! Și nici nu cred că aș irosi așa mare oportunitate pe câteva cărți (poate ajung să mă obișnuiesc). Să zicem, săă ziiiiceeeeeemm că, aș putea retrăi o clipă, dar ce să fie, ce să aleg?? Cum decide cineva asta? Mă gândesc că, nu m-aș fi apucat de fumat. Rău pentru sănătate, rău pentru buzunar, dar! Dacă nu fumam, nu-l știam pe S, nu aș fi avut-o pe Freya, nici pe Nami și nici pe Terra!!! Deja 4 persoane fără de care nu-mi doresc să trăiesc! O persoană și 3 câini, fie. Asta e ca în Fleurs du Mal, da, pentru că uite un lucru rău care a dus la o situație mai mult decât fericită.
Soluția? Mă las de fumat! Când? Cândva.
Da, sună bine.
Succubare
Dacă știam c-o să te iubesc,
Aș fi cerut corbilor
Privirea să-mi fure
Doar cât să fi trecut
Pe partea cealaltă a primăverii!
Dacă știam cât ochii-ți verzi o să ador,
Aș fi urlat și nimfe și sfinți
Mintea-mi râie facă
Coloritu-mi fie pâlc!
Dacă știam câte rele
Fusta-ți scurtă să ascundă,
Cu Lilith în veciile scârbelnițe
Casă-mi voi fi făcut!
Carpe diem sau despre trecut și cum să fiu mai atentă
Că îmi place să mă machiez, nu trebuie să fii detectiv să îți dai seama, asta e clar. Şi uite, de-ar fi să folosesc o singură marcă de machiaj? MAC, clar! N-am eu bani de cât îmi plac produsele lor! Dar asta este o poveste despre Kiko Milano.
Păi eram la cumpărături de Converși și pentru că nu am găsit ce voiam am intrat în Kiko (de ce ??!!?), m-am gândit că, nu găsesc Converși, îmi iau un ruj – nu-i tot aia dar e la fel!
Măi! MĂI!!!!!! Am găsit cel mai superb ruj, mov, turbat, mat! Se putea numi la fel de bine Ioana Maria Vișan! Era, fix eu, într-un ruj!!! Foarte hotărâtă, foarte fericită, l-am luat. Apoi la Starbucks cu mine, îl deschid pe ruj. Deci nu pot să explic ce s-a întâmplat, vă las o poză.
Ce e asta??? Unde este movul meu turbat???? Evident, mai mult ca sigur e vina mea. Nu pot exprima în cuvinte cât de supărată am fost.
Din fericire, știu exact cui să i-l fac cadou. Îmi place să fac cadouri. Măcar atât.
S-a așezat o albină pe mine!
Ne-am serbat la Lacul Sfânta Ana – am făcut 2 ani – și cât așteptam să ia el biletele, s-a așezat o albină pe mine!! Și știu, dacă nu te miști, nu îți face nimic. Și nu m-am mișcat, nici mi-a făcut ceva. Măi! nu a fost în regulă, deloc! M-am cam enervat, sincer zic, stătea așa ca toanta și nu pleca. Și uite cum, timp de 10 minute am fost eu și gândurile mele – oribil!
A fost cam oribil, în loc să mă uit în jur, să admir, să judec sau mai știu eu ce, nu mă puteam concentra decât la albina asta, de ce e pe mine? Oare mă dau cu prea mult parfum? Sau e crema de mâini – cu piersici. Și totuși, mai stă mult? De cât timp e aici? Mă gândeam să-i pun nume, ceva unisex – să nu jignesc – dar m-am răzgândit, m-aș fi prea atașat de ea.
Apoi m-a lovit: care să fi fost gândul meu dinainte de albină? La S, că stă prea mult la coadă? Sau că mă bucur că sunt în vacanță? Să fi văzut ceva interesant?? Și cel mai rău, dacă nu mai pleacă asta niciodată?! Asta e. E cum e. Așa o să-mi petrec viața de acum. Pot risca să fiu înțepată, desigur. Decizii, decizii…
Dar nu, că a zburat. Efectiv sunt 10 minute din viața mea care se rezumă doar la s-a așezat o albină pe mine! Super…
astrologie
Soarele s-a aliniat cu Jupiter și această aliniere a planetelor nu a mai fost, decât acum 84 de ani și nici nu știm dacă va mai fi. Cică. Eu cred în zodii, pentru că eu sunt scorpion și S e taur și uite ne potrivim conform astrologiei, nouă ne merge bine, what else? Dar ce nu știu eu, adică, planetele astea se aliniază, da, bine, dar în taur? Asta, cum vine? Mai știu că îmi merge bine când e semi lună afară. Eu cred în zodii pentru că este singurul lucru care a funcționat pentru mine. S nu crede în zodii, dar crede în mine, așa că da, dacă îi zic că Soarele s-a aliniat cu Jupiter în leu, mă crede. Și asta este poate mai important decât orice fel de credință, fie în astrologie, ca mine, ca S în legile Universului sau fiecare în Dumnezeul lui. Pentru că eu nu sunt de acord neapărat cu tot ce îmi zice el despre Univers, îmi place să am propriile mele teorii, mi se pare mai distractiv, dar am încredere în el, așa că da, îl ascult, îl cred. E greu da, să găsești pe cineva, să nu te întrebi niciodată dacă….? Dar nu imposibil, important e să vrei sau nu să păstrezi acea persoană. Ce vreau eu să zic aici? Nimic special, sunt fericită și oamenii ar trebui să spună asta mai des! Hai să normalizăm împărtășirea sentimentelor și a gândurilor, fără repercusiuni. Deci, tu cum te simți astăzi?
