Dalila: Despre dragoste, vomă și alte aberații

* aM zis știucă *

NU ȘTIUCĂ,
ȘTIU CĂ!

păi, cum?

PeN7ru cA, șTiu!

Adică nu că am fost, dar știu că Parisul este pentru îndrăgostiți sau așa am citit eu într-un film. 
Adică, nu că am fost sau să mai știu cum îl cheamă pe Linus, că despre el e vorba dar așa zicea Linus în Sabrina, îi zicea ei adică la Sabrina. Și adică nu că e filmul meu preferat sau ceva, adică aproape că nu-mi place, dar da, mă întrebi, nu mă întrebi, uite eu zic, m-am uitat la el, de câteva ori. Sincer. 

Și mă gândeam, mi-aș face un portret. Da, adică, aș lăsa pe cineva să-mi picteze fața, doar fața. Apoi o să dispar, să nu mă mai fi găsit EL niciodată și nicăieri! Pentru că mă gândesc, aș fi nemuritoare, mai ceva ca un vampir hehe. Vampirii oare sunt nemuritori? Și cine zice că da, e prost, de-a dreptul tâmpit. Când vine vorba de vampiri, unicorni și alte orătănii d'astea ai voie doar să întrebi, niciodată și mai ales nicigând să spui! Altfel, da, ești un tâmpit! Pentru că nimeni niciodată n-a văzut așa ceva ca fiind să existe!

\\ mulți tâmpiți? //
^^ mulți ^^

Ea, credea în tâmpenii d'astea.
Pe ea, am omorât-o. 
Mă declar aici, în fața tuturor vinovată. Sunt vinovată doar și pentru că, nu am omorât-o, decât când am făcut-o.

două proaste

Suntem amândouă proaste. Pentru că nicio femeie, niciodată nu a reușit să avertizeze o alta în legătură cu un bărbat și uite că ea, nici n-a încercat! Sunt proastă și de-a dreptul tâmpită, iar această vină mi-o asum cu totul pe toată, pentru că în acel moment eu m-am controlat! Da, recunosc, am făcut această mare tâmpenie, când am aflat că iubitul meu m- înșela și cu ea, uite, m-am controlat și nu am scalpat-o decât abia mai târziu. De-ar fi să am un păcat, eu doar asta recunosc. 


nu a fost cum trebuie, nu sunt mulțumită!
ȘTIU, SĂRACA EU.

I-am donat apoi părul, eu ce tot zic, că nu sunt un om rău?? Adică, ea e moartă, fie-i țărâna grea! Și uite, am ajutat pe cineva care are nevoie de păr! I-am păstrat fața însă, să o pot lua la mișto de oricâte ori este nevoie. Cu mirosul a fost cumva, mai așa într-un fel. Dar m-am obișnuit ce dracu era să fac? 

Păi a râs de mine, ce era să fac? Că nicio femeie niciodată nu a reușit să avertizeze o alta în legătură cu un bărbat și cum vine asta? Păi de ce? de ce să râdă de mine? 
Sunt vinovată, da, trebuia mai repede, mai rău. De mă întrebi uite zic, nu sunt mulțumită! Nu a fost cum trebuie.

Vreau să merg la pescuit
Eu sunt Dalila, nu sunt vinovată, 
eu sunt Dalila și sunt nu neapărat vinovată și vreau să merg la pescuit. Mi-e poftă să mănânc știucă pentru că nu am mâncat niciodată, știucă. 
Eu sunt Dalila și vreau să merg la pescuit, păcat că am rău de mare.

sunt la munte


Și gândeam că eu dacă aș fi o plantă de vreun fel, aș fi un lămâi. Da, aș fi un lămâi, pentru că este cel mai frumos pom care a existat vreodată, cum ar fi, uite, dacă combini galbenul lămâilor și cu verdele frunzelor, iese culoarea mea preferată, anume Chartreuse. Și așa în general, este un pom vesel, absolut superb și miroase așa bine! Și da, cum să nu-ți placă?? Și apoi mă uitam pe geam la acei brazi superbi, și mă gândeam (în timp ce mă gândeam că eu aș fi lămâi dacă ar fi să fiu pom) că sunt poate oameni care ar fi brazi, dacă ar fi să fie o plantă de vreun fel. Acei oameni, de ei să-ți fie frică, trebuie! Cine zice că ar fi brad – ați văzut un brad lately? – are mult curaj sau prea puțină minte. Pentru că afară, este frig, plouă în cel mai urât mod posibil și uite, brazii sunt atât de frumoși și de înalți și de frumoși! Evident, nu la fel de frumoși ca și lămâiul meu drag, dar se apropie.

……………………………………………………………….

Suntem 16 (!!) la munte (am mai menționat? că sunt la munte?) și ne jucam Mao și mă gândeam, câtă putere are o carte. Adică, e doar un carton. Și are putere, doar pentru că vrem noi să-i dăm putere. Așa și cu ce simțim, cu emoțiile noastre, un gând e doar un gând și atât sau poate deveni cel mai mare dușman sau prieten. Sunt tristă și atât, îmi trece sau nu mă ridic din pat 1 săptămână și ambele de la același gând, depinde câtă putere îi dau eu. Ca la Mao. E oare posibil, aceeași idee, dar invers? Eu încerc, de câteva luni să fac un Glow-up la cap, mda, am zis ce am zis. E greu, e greu tare. Și uite, e adevărat, este mai ușor să faci rău decât bine, chiar și atunci când nu este vorba despre altcineva, doar despre propria persoană. Paradox? Eu zic că nu, suntem noi oamenii toți mult prea ipocriți doar.

……………………………………………………………….

A fost frumos la munte.
Păcat că nu a nins, încă.

Dalila: entomologie

Imaginează-ți: aștepți metroul să mergi acasă. Tunelul se luminează, iar tu te apropii de marginea peronului. Nu mai poți să-ți ții echilibrul. Cineva te-a împins! Nu ai timp să te urci înapoi pe peron, te înghesui sub peron, iar metroul trece, ești în viață. Da? Super, acum, imaginează-ți că tu ești cel care împinge. Persoana pe care ai împins-o a avut spirit de conservare și a supraviețuit, cum te simți? Eliberat? Frustrat, dezamăgit? Și să zicem că nu știi că a supraviețuit, vinovat? Împlinit?
Acum te rog alege unul din cele două scenarii, din care ai vrea să faci parte? Să fi cel împins sau cel care împinge? - ai fi bine oricum și cel puțin la fel de traumatizat. Mergeam zilnic aproape cu metroul și cele două scenarii îmi sunt bine întipărite în cap. Și te întreb, ce ai face? Pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu cea care împinge.De fiecare dată când mă gândesc la scenariul ăsta simt cum fiecare celulă din corp mi se umple cu adrenalină și mă gândesc, atât de ușor este să fii fericit? Și chiar un copil ar fi supraviețuit - dacă ar fi fost destul de inteligent - zic eu. Și dacă nu, nu e vina mea, sincer. Povestea mea nu condamnă la moarte, povestea mea îți dă șansa să supraviețuiești. Așa că, te mai întreb o dată - promit să răspund la orice întrebare apoi și sincer - ce alegi? Și dacă ești cu adevărat sincer cu tine, sunt sigură că alegi ca mine. E adevărat, am omorât pe cineva, l-am omorât, pe el. Dar nu sunt vinovată, pentru că am făcut doar tot ce era scris deja să fi făcut, cândva! Și dacă pentru tine asta înseamnă că sunt vinovată, atunci ești doar un om simplu, fără pic de substrat, iar mie să mi se ia capul!

Gând

Când mă gând la tine,
Gându-mi drag,
Eu, te iubesc!

Când mă gând, însă, la mine,
Gându-mi veșnic năbădăi:
Ci-ți sunt dragă?
Mă iubești?

Când mă gând la noi doi
Gându-mi cald, ferice-mi viața,
Ci-ți fie doar bine,
Când gându-ți doar fie la mine.

dadaism 2

Poezia este cuvânt,
iar cuvântul este dragoste,
Chiar fie un haiku
desuet poveste dintr-o literă,
A mea preferată fie I.

I, din Ioana și Maria și sigur Sergiu
Desigur, Cristian, destin și frați sau viață,
mami, tati și familie
Flori și cățeluși,
noi doi ci actual fim patru,
Noi și de față fie în fapt,
dadaism.

Iată-mă, Ioana, dintr-o literă doar,
Se făcu, magie.
Pardon, poezie.

Dalila: Cum și când, în iad

SĂ MI SE RECUNOASCĂ DOAR PE CELE LE-AM FĂCUT DOAR EU!

SĂ!

* cum cine sunt? sunt pentru că încă respir, ci altfel, înclin să cred, că n-aș fi *

Mă numesc Dalila și
Mă numesc Dalila, cine sunt, n-aș putea să zic, așa că pentru acum să rămână atât, știucă sau că știu că, eu sunt Dalila! Și pentru mine, dacă ar fi să-mi fi fost eu de ales numele, Morana sau Lorelei.


de ce morana?

DIN ACELAȘI MOTIV PENTRU CĂ, LORELEI.

Se zice că, fă din rai ce ai sau rai din ce ai, ceva cu rai, dar, uite mie îmi e cunoscut doar iadul. Și să fac din ce am, iad, păi nu rimează, nu-mi place, nu fac! Dar nici invers nu merge, fă iad din ce ai, pentru că de ce aș face asta??


Mă cheamă Dalila și am nume de curvă!
De m-ar chema Morana, m-aș numi moarte.

Și ce-i mai rău? Să treci prin viață fiind botezată după o curvă sau precum moartea însăși? Și zic însăși, pentru că dacă ar fi o persoană, moartea ar fi o femeie, atât îmi este clar. Este dulce, rapidă, parșivă, elegantă și subtilă, toate astea și mai multe chiar în același timp, exact precum o femeie.

Și ce-i mai rău?
Să treci prin viață fiind botezată după o curvă sau precum moartea însăși? Dacă ai răspuns varianta 2, îmi e clar un lucru, anume, nu ai nume de curvă! Și zic, pentru că toți suntem predestinați spre a muri, cândva, ci să fii curvă, ori te cheamă precum una - și ești predestinat, e clar asta - ori ești de bunăvoie și îți place.

* ai zis știucă *

nu știucă, știu că!


DA, PENTRU CĂ VORBESC DESPRE ALTCEVA ACUM


Și sunt aici, în fața tuturor, vă vorbesc și sincer, aștept să mă priviți în ochi măcar! M-am hotărât deja, că vreau să mor. Dar înainte, e momentul meu! Și nu vreau să las pe nimeni să-l ia!

De ce l-am omorât?
Pe cine l-am omorât?

Sunt prea multe întrebări cu tot la fel de prea multe răspunsuri. Și o să vreau să le răspund tuturor, la toate întrebările. Nu știu de unde sau cu ce să încep.

Hai că mint, că știu exact totul, de unde și cu ce.
Ăsta e momentul meu și nu vreau să mi-l ia nimeni! O să trag destul de mult de el, promit.

Pentru mine, despre ea

Ziceam că nu suport minciuna, așa e, nu-mi place, nu o suport. Dar, cine? Apoi, am terminat relații, prietenii multe din cauza sau mai bine zis, datorită. Datorită, da, pentru că mai bine termini din viața ta cu cineva care îți face doar rău decât să trăiești așa, nu? Doare, e urât, deloc ușor, dar uneori aproape merită.

Eu am pățit de curând, dar altfel. Eu m-am mințit singură de data asta. Și cum mi-am permis? Pentru că ea rămâne în continuare cea mai sinceră persoană pe care eu am cunoscut-o vreodată, în același timp, cea mai rea. Ea, cea mai bună prietenă a mea!

Am știut mereu că e rea. Nu că mi s-ar fi ascuns cândva, sau cum. Am știut mereu că e ciudată, sau eu eram pentru ea ciudată și poate ăsta este motivul pentru care am fost atât timp prietene, pentru că eram mereu, diferite și la fel, întotdeauna. Am idealizat nu doar persoana dar și legătura dintre noi. Și iată, eșecul s-a întâmplat. Eșec, trădare, să-i spunem cum o fi. Sunt sigură că și ea simte la fel. Problema e, eu o să o iert, niciodată și sunt sigură că nici ea. Și e, cum e.

And that my friend, is closure.

Dalila: Dacă Adam ar fi mușcat din măr

Pe mine mă cheamă Dalila.
Mă cheamă Dalila și am nume de curvă, sau așa îmi spunea la biserică unde mergeam cu părinții mei. Și mai era o fată, tot cu nume de curvă, Izabela, evident, ne-am împrietenit, curva la curvă trage, nu? Da, păi, era fata asta, Dalila și un băiat blond cu un nume - ferească - Samson și Dalila cică l-ar fi trădat pe el, ca o curvă care era. Izabela asta, altă nebună, n-a vrut să creadă în ce i s-a spus să creadă, sau ceva de genu și pentru asta, au defenestrat-o!! Mi-am urât părinții pentru treaba asta, că mă duceau la biserică, ei n-au înțeles, riscam să devin ca Dalila din poveste dacă continuam! Sau e invers, mă duceau, ca să nu fi ajuns. Dacă m-ar fi chemat Ana? Ca aia a lu' Manole, proastă. Adicăă, dă-te și tu de-o parte, ce stai așa ca proasta să dea ăla cu nămol pe tine? Deci nici Ana. Nici Maria nu merge, aia e prea sfântă, nici măcar nu se spală cică. Sfântă și împuțită. Izabela? Așa-i, au aruncat-o pe geam. Ioana? Nu, că aia a ars, altă isteață. Păi cum dracu să mă fi chemat? Lili! Aia e mai rea decât mine parcă. Vezi, toate astea sunt doar pentru că cineva, cândva s-a hotărât să rezolve toate problemele universului dând vina pe o femeie. Poate Eva nici n-a existat sau o chema Mara și de asta a mușcat din măr, i s-a părut interesant. Poate nici Eva, nici Mara, poate a fost șarpele ăla sau era crocodil oare? Poate Dumnezeu există de fapt și a dat vina pe crocodil, ăsta a dat vina mai departe pe Mara sau Alexandra. Dar dacă totul este fals, tot ce am zis eu mai sus este complet fals și uite, cineva, cândva, când toți dormeam și ne iubeam mult încă, a inventat acel zvon groaznic, cum că femeile sunt hoațe? Și dacă toată lumea a fost de acord, cum aveți acum pretenția, voi, bărbați, să nu fiți înșelați, furați și mințiți, de femei? Cine este cu adevărat vinovat aici, noi că ne supunem și ne comportăm precum am fost scrise sau voi, care doar vă dați cu părerea? Și dacă, Adam sau Raul ar fi mușcat primul din măr? Ați fi suportat rușinea? La fel ați fi trăit sau mai asumat? Ar mai fi suportat Ana mizeriile lui Manole sau i-ar fi trântit o tigaie în cap? Ioana ar fi fost erou de război și Izabela ar fi fost pusă-n calendar ca brâncovenii. Dalila ar fi rămas și ea cu băiatul pe care îl iubește, Dalila din poveste. Eu însă, n-am făcut nimic, nu am furat, nici să-l mint, nici să-l înșel. Eu, sunt Dalila, și nu sunt vinovată, eu doar l-am omorât.

Dalila: Cea mai scurtă sexi fustă și ceva ruj roșu

Despre moarte știu mai multe decât despre propria-mi viață. Trăiesc, respir, uneori chiar plâng și uite, deși trăiesc, sunt toată vie. E toată viața mea - nu foarte lungă - am murit deja, de vreo câteva ori. Jur! Prima dată am murit cel mai mult, pentru că am murit de durere. Aveam 5 ani doar când a murit mama, mama mea. Eram atât doar mare cât să știu că, uite, încă îmi e dor de ea. 

mama

Mama mea a fost singura care m-a iubit vreodată. Sau poate nu, dar așa vreau eu să știu, altfel, s-ar putea să o uit și apoi ce? Tata s-a dus și foarte bine, ducă-se! Pentru că din cauza lui am murit a doua oară, de plâns. Am plâns, pentru că sunt doar cât sunt, pentru că nu sunt mai înaltă sau să fiu bărbat sau mai puternică, poate să-l fi apărat. Îl urăsc pentru că m-a abandonat, pentru că s-a lăsat omorât și pentru că m-a făcut să plâng!

MI-E DOR DE TINE TATI

Să mori, moartea, e o glumă. dorul însă, de ăsta îmi e teamă. Dorul rămâne și e un nenorocit. Să mor? Dacă îmi doresc - îmi doresc să mor - o oră maxim și gata, moartă sunt! Zic o oră, adică, trebuie să mă pregătesc și eu puțin, nu? Mama m-a învățat că niciodată nu știi ce se poate întâmpla, dacă mă întâlnesc cu cineva important, trebuie să mă aranjez! Puțin rimel, unghiile făcute, neapărat ruj și cea mai scurtă sexi fustă. Mă gândesc că vreau să mor și îmi cam vine să râd, dar nici asta nu mai pot, am murit deja de râs. Asta a fost a treia oară când am murit, de râs. Poate defapt nici nu m-am oprit vreodată dar ce să mai știu.

Cândva, l-am omorât pe el. A meritat. Eu, nu sunt vinovată. Am suferit, am plâns, apoi am râs.

Eu sunt Dalila.

Dalila: De ce cânt?

Cânt
Eu, cânt,
Eu sunt Dalila
Eu cânt
Tu cânți
El cânta
Ea cântă
Noi cântăm
Și voi cântați și ei cântau

Un cânt
Două cânturi

de ce cânt? de ce nu cântec?
EL CÂNTA, EU ÎNCĂ CÂNT
cânt un cânt

trei cânturi

* e corect măcar? *

de ce cânt?
poate trece timpul mai repede