Pentru ea mi-am promis că o să fac tot ce pot pentru a fi fericită. Iar când viața mă va duce pe un drum greșit.. O să râd. Pentru că viața nu este decât o glumă seacă, pe care o poți face mai amuzantă.
Supradoză de vise
Supradoză de vise
Category Archives: lady in black 🌙
20 x 20
Am învățat să mă cert, dar nu cu cine ar trebui. Mi-am dat seama cât de frumoasă este viața în momentul cel mai greu, iar în cel mai frumos moment din viață mi-am dat seama cât poate fi de nesuferită. Mereu mă întreb, de ce nu sunt oamenii sinceri?
20 x 20
vortex
eu lacrimi nu mai am. M-ai lăsat să sper că primăvară-mi vei fi în veci. În flori de mai îmi tot vorbești – și ce să cred? eu lacrimi nu mai am. Decembrie adus-ai în casa mea. Sufletul înghețatu-mi-ai. Și era abia septembrie eu lacrimi nu mai am. În septembrie cald mi te jurai în
vortex
Succubare
Dacă știam c-o să te iubesc,
Aș fi cerut corbilor
Privirea să-mi fure
Doar cât să fi trecut
Pe partea cealaltă a primăverii!
Dacă știam cât ochii-ți verzi o să ador,
Aș fi urlat și nimfe și sfinți
Mintea-mi râie facă
Coloritu-mi fie pâlc!
Dacă știam câte rele
Fusta-ți scurtă să ascundă,
Cu Lilith în veciile scârbelnițe
Casă-mi voi fi făcut!
Prier
Fie-mi mie, totdeauna
să-ți fiu eu, a ta,
mereu.
În Prier, de fie
ploaie sau furtună,
nu contează!
Eu pe tine,
Tu cu mine
și noi doi,
doar amândoi.
Așa fie, să ne fim,
Tot mereu
Și totdeauna!
Mărțișor
Eu, m-am născut pe ger,
pe când fie încă Brumar
Și de nume mi s-a zis Ioana Maria,
ce frumos, chiar de nu așa rar.
Ochii-mi verzi atât,
de-n soare-i zici să fie smarald
Iară păru-mi zulufat,
și-l port roșu, pe spate tupilat.
Sunt femeie!
Și cândva am trăit altele, deja.
Altele, adică vieți.
Tot femei, doar alte zodii.
Prima dată în vechime,
Cleopatra? Agripina? Sappho fie!
Fost-am minunata muză zece!
Și cum Sappho mult în cărți trăit-a,
m-am născut pe la 1700 abia, Ecaterina.
Chiar de numele urmat de doi,
ci în rest, am fost prima cam la tot.
M-am născut apoi, Frida,
– cât renume, atât povara!
Precum ea, rebelă,
Viața-mi fuse o legendă!
În urmă, am avut, să tot aleg,
Avocat sau actriță? poate fie, diplomat.
Calea-mi fuse precum Martha,
Cum atunci, așa acum.
Scriitor, să sufăr precum alți,
să râd eu, pentru toți.
Dar, ce vis!
Și cât rău, atât frumos!
Ci eu, m-am născut pe ger,
pe când fie încă Brumar;
Și de nume mi s-a zis Ioana Maria,
ce frumos, chiar de nu așa rar.
Ci de-ar fi să fiu din nou cândva,
De lumea m-ar lua,
Tot femeie m-aș avea!
Gând
Când mă gând la tine,
Gându-mi drag,
Eu, te iubesc!
Când mă gând, însă, la mine,
Gându-mi veșnic năbădăi:
Ci-ți sunt dragă?
Mă iubești?
Când mă gând la noi doi
Gându-mi cald, ferice-mi viața,
Ci-ți fie doar bine,
Când gându-ți doar fie la mine.
dadaism 2
Poezia este cuvânt,
iar cuvântul este dragoste,
Chiar fie un haiku
desuet poveste dintr-o literă,
A mea preferată fie I.
I, din Ioana și Maria și sigur Sergiu
Desigur, Cristian, destin și frați sau viață,
mami, tati și familie
Flori și cățeluși,
noi doi ci actual fim patru,
Noi și de față fie în fapt,
dadaism.
Iată-mă, Ioana, dintr-o literă doar,
Se făcu, magie.
Pardon, poezie.
Scrisoarea ei 2
De-ar fi să pleci, să-mi scrii, știi că mi se face dor de tine.
Câteva cuvinte doar, să-ți știu sufletul că e fericit.
Ți-ai lăsat părul să crească, oare? Ce culoare îl mai porți? Dar cafea, mai bei? Sau parcă era ceai alb. Ochii tăi, tot verzi? Erai înaltă sau mi s-a părut doar, de la pantofi.
De tine, eu nu pot uita, nici azi, nici totdeauna. Îți știu ochii, sunt verzi! Nu bei cafea, iar ceaiul nu-i cel alb.
Dar tu să-mi scrii! De pleci, știi, mi se face dor de tine.
Și poate păru-ți, l-ai lăsat să crească! Ce culoare îl mai porți, mă întreb.
Și oare, tu pe mine, mă mai iubești?
