Zilele trecute mi-am aranjat biblioteca și sunt tare fericită cu rezultatul. S se uită la ele – la cărți – și zice oricine ar veni la noi acasă sunt sigur că ar fi impresionat de colecția noastră de cărți! Atât mi-a trebuit: chiar așa oare?

Evident că nimănui nu-i pasă – de ce, să-i? Pentru că fiecare citește ce îi place și dacă nu. evident, nu va citi. Dar mintea mea s-a dus într-o spirală ciudată gândindu-mă, oare mi-am aranjat cărțile cum trebuie? Pentru că era deja prea târziu să mai fac ceva! Momentul era depășit și nici chef nu mai aveam!

Acum, ce e de făcut? Să fi retrăit momentul?? imposibil, clar! Și nici nu cred că aș irosi așa mare oportunitate pe câteva cărți (poate ajung să mă obișnuiesc). Să zicem, săă ziiiiceeeeeemm că, aș putea retrăi o clipă, dar ce să fie, ce să aleg?? Cum decide cineva asta? Mă gândesc că, nu m-aș fi apucat de fumat. Rău pentru sănătate, rău pentru buzunar, dar! Dacă nu fumam, nu-l știam pe S, nu aș fi avut-o pe Freya, nici pe Nami și nici pe Terra!!! Deja 4 persoane fără de care nu-mi doresc să trăiesc! O persoană și 3 câini, fie. Asta e ca în Fleurs du Mal, da, pentru că uite un lucru rău care a dus la o situație mai mult decât fericită.

Soluția? Mă las de fumat! Când? Cândva.
Da, sună bine.