Ne-am serbat la Lacul Sfânta Ana – am făcut 2 ani – și cât așteptam să ia el biletele, s-a așezat o albină pe mine!! Și știu, dacă nu te miști, nu îți face nimic. Și nu m-am mișcat, nici mi-a făcut ceva. Măi! nu a fost în regulă, deloc! M-am cam enervat, sincer zic, stătea așa ca toanta și nu pleca. Și uite cum, timp de 10 minute am fost eu și gândurile mele – oribil!

A fost cam oribil, în loc să mă uit în jur, să admir, să judec sau mai știu eu ce, nu mă puteam concentra decât la albina asta, de ce e pe mine? Oare mă dau cu prea mult parfum? Sau e crema de mâini – cu piersici. Și totuși, mai stă mult? De cât timp e aici? Mă gândeam să-i pun nume, ceva unisex – să nu jignesc – dar m-am răzgândit, m-aș fi prea atașat de ea.

Apoi m-a lovit: care să fi fost gândul meu dinainte de albină? La S, că stă prea mult la coadă? Sau că mă bucur că sunt în vacanță? Să fi văzut ceva interesant?? Și cel mai rău, dacă nu mai pleacă asta niciodată?! Asta e. E cum e. Așa o să-mi petrec viața de acum. Pot risca să fiu înțepată, desigur. Decizii, decizii…

Dar nu, că a zburat. Efectiv sunt 10 minute din viața mea care se rezumă doar la s-a așezat o albină pe mine! Super…