Dalila: Pielea de pe dinți


- În regulă Dalila, spune-mi ce s-a întâmplat în acea noapte.
- Nu pot.
- (??) Cum adică nu poți?
- Păi nu era noapte. Noaptea nu se întâmplă nimic că asta e pentru petreceri, sex și somn și d-asta zic eu cine omoară noaptea e cam prost.
- S-a întâmplat ziua.
- Nici.
- ??
- De câte ori să tot zic? Nu sunt vinovată!
- L-ai omorât.
- Nu.
- ??
- I-AM omorât. Nu pot să zic altceva pentru că nu sunt vinovată și tu mă crezi că sunt vinovată.
- Eu sunt doar de partea ta. Sunt doar curios, pe cine ai omorât?
- Pe David și pe Iza, nu e evident? Te credeam mai deștept de atât.
- Iza? Prietena ta cea mai bună, Izabela.
- Da, păi, pentru mine nu va mai exista o alta.
- Ți-e dor de ea?
- Uneori.
- Vrei să-mi zici? Ce s-a întâmplat?
- Îți zic, dacă îmi zici care e treaba cu blocurile.
- Care e treaba, cu blocurile. (?????)
- Da, adică, cine a făcut primul bloc? Și care-i faza de unul e mai lung și altul e scund. Adică ce era în capul lor? Cum era capul lor? Aveau oare păr pe spate? Gene lungi? Pielea lor sau nu, de fapt câtă piele aveau? Piele pe mâini? Piele pe dinți? Sau aia ce înseamnă, piele pe dinți. Sună urât, să nu mai zici, nici după mine. Că uite, eu sunt fată, și oare erau fete? era doar o fată sau mai mulți băieți? Hai, uite poate chiar tu!
- ???
- Reîncarnat, nu fii bleg! La cât de enervant ești, probabil ai fost o pisică sau un vierme, ceva enervant. Eu sigur am fost zeiță, daa. Păi știi, am nume de curvă și că dacă în viața asta nu sunt și că zeițele erau așa, mai curve. Sau chiar zeu, că aia erau și mai rău. Așa se zice dar în fine. Sau doar eu cred că Moș Crăciun e zeu? Nu că altfel, ce e? Sau faraon, că ăia trăiesc mult, se reîncarnează, din astea, de genul. Și egiptenii ăștia, cu prima piramidă, adicăă care-i treaba cu piramidele? După ce că sunt urâte, care-i ideea? Au fost piramide și după blocuri? S-or fi făcut invers? Bine păi și după? După înainte zic, ce să fi fost? Și după sau înainte? Adică pentru fiecare din ăla un ceva nou a mai fost înainte, un nou, tot un ceva dar de data asta fiind nou și tot așa. Are sens? Ce zici?
- Te-ai descărcat? Te simți mai bine?
- Uneori, dar nu mulțumesc.
- (?!!???) În regulă, nu vrei să-mi zici? Ce s-a întâmplat?
- Dacă îmi zici care e treaba cu blocurile.

Dalila: entomologie

Imaginează-ți: aștepți metroul să mergi acasă. Tunelul se luminează, iar tu te apropii de marginea peronului. Nu mai poți să-ți ții echilibrul. Cineva te-a împins! Nu ai timp să te urci înapoi pe peron, te înghesui sub peron, iar metroul trece, ești în viață. Da? Super, acum, imaginează-ți că tu ești cel care împinge. Persoana pe care ai împins-o a avut spirit de conservare și a supraviețuit, cum te simți? Eliberat? Frustrat, dezamăgit? Și să zicem că nu știi că a supraviețuit, vinovat? Împlinit?
Acum te rog alege unul din cele două scenarii, din care ai vrea să faci parte? Să fi cel împins sau cel care împinge? - ai fi bine oricum și cel puțin la fel de traumatizat. Mergeam zilnic aproape cu metroul și cele două scenarii îmi sunt bine întipărite în cap. Și te întreb, ce ai face? Pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu cea care împinge.De fiecare dată când mă gândesc la scenariul ăsta simt cum fiecare celulă din corp mi se umple cu adrenalină și mă gândesc, atât de ușor este să fii fericit? Și chiar un copil ar fi supraviețuit - dacă ar fi fost destul de inteligent - zic eu. Și dacă nu, nu e vina mea, sincer. Povestea mea nu condamnă la moarte, povestea mea îți dă șansa să supraviețuiești. Așa că, te mai întreb o dată - promit să răspund la orice întrebare apoi și sincer - ce alegi? Și dacă ești cu adevărat sincer cu tine, sunt sigură că alegi ca mine. E adevărat, am omorât pe cineva, l-am omorât, pe el. Dar nu sunt vinovată, pentru că am făcut doar tot ce era scris deja să fi făcut, cândva! Și dacă pentru tine asta înseamnă că sunt vinovată, atunci ești doar un om simplu, fără pic de substrat, iar mie să mi se ia capul!

Dalila: Cum și când, în iad

SĂ MI SE RECUNOASCĂ DOAR PE CELE LE-AM FĂCUT DOAR EU!

SĂ!

* cum cine sunt? sunt pentru că încă respir, ci altfel, înclin să cred, că n-aș fi *

Mă numesc Dalila și
Mă numesc Dalila, cine sunt, n-aș putea să zic, așa că pentru acum să rămână atât, știucă sau că știu că, eu sunt Dalila! Și pentru mine, dacă ar fi să-mi fi fost eu de ales numele, Morana sau Lorelei.


de ce morana?

DIN ACELAȘI MOTIV PENTRU CĂ, LORELEI.

Se zice că, fă din rai ce ai sau rai din ce ai, ceva cu rai, dar, uite mie îmi e cunoscut doar iadul. Și să fac din ce am, iad, păi nu rimează, nu-mi place, nu fac! Dar nici invers nu merge, fă iad din ce ai, pentru că de ce aș face asta??


Mă cheamă Dalila și am nume de curvă!
De m-ar chema Morana, m-aș numi moarte.

Și ce-i mai rău? Să treci prin viață fiind botezată după o curvă sau precum moartea însăși? Și zic însăși, pentru că dacă ar fi o persoană, moartea ar fi o femeie, atât îmi este clar. Este dulce, rapidă, parșivă, elegantă și subtilă, toate astea și mai multe chiar în același timp, exact precum o femeie.

Și ce-i mai rău?
Să treci prin viață fiind botezată după o curvă sau precum moartea însăși? Dacă ai răspuns varianta 2, îmi e clar un lucru, anume, nu ai nume de curvă! Și zic, pentru că toți suntem predestinați spre a muri, cândva, ci să fii curvă, ori te cheamă precum una - și ești predestinat, e clar asta - ori ești de bunăvoie și îți place.

* ai zis știucă *

nu știucă, știu că!


DA, PENTRU CĂ VORBESC DESPRE ALTCEVA ACUM


Și sunt aici, în fața tuturor, vă vorbesc și sincer, aștept să mă priviți în ochi măcar! M-am hotărât deja, că vreau să mor. Dar înainte, e momentul meu! Și nu vreau să las pe nimeni să-l ia!

De ce l-am omorât?
Pe cine l-am omorât?

Sunt prea multe întrebări cu tot la fel de prea multe răspunsuri. Și o să vreau să le răspund tuturor, la toate întrebările. Nu știu de unde sau cu ce să încep.

Hai că mint, că știu exact totul, de unde și cu ce.
Ăsta e momentul meu și nu vreau să mi-l ia nimeni! O să trag destul de mult de el, promit.