Te visez în culori care nu există.
Privesc cum răsare luna pe cer – mi te văd în stele.
În ploaie îți aud numele – fredonat de ritmul picăturilor care se lovesc de asfalt și acompaniat de pașii trecătorilor grăbiți.
Parcă te citesc în toate nuvelele celor ce se iubesc.
Și parcă vreau să te iubesc mai mult
// Nu vreau să te mai citesc în nuvelele altora – hai să scriem povestea noastră
— o să uităm să punem câte o virgulă sau o cratimă, o să confundăm „î” cu „â”, și câteodată o să mai uităm să punem anumite litere. Dar o să fie povestea noastră, și vom arăta lumii cât vrem din ea, și întotdeauna se va sfârși cum vrem noi
// pe plajă – privind apusul
Și ca să nu ne certăm de la început – dau eu titlul
// Te las pe tine să începi.
Lady in black 
Îmi aduc aminte când visam și eu la acea persoană în culori care nu există. După o vreme, m-am convins cu tristețe că, într-adevăr, nu voi găsi acele culori în lumea reală. Cred că de atunci mi-am pus ochelari cu filtru de culoare, ca să împac realitățile și pentru ca povestea să se sfârșească așa cum vreau eu :).
LikeLiked by 1 person
Și eu am pățit la fel. Însă refuz să nu cred că dragostea există, că nu voi găsi acea persoană. Și într-o zi, mergând așa, aiurea, o să-l văd și o să știu. Fiecare om are culoarea lui 🙂
LikeLiked by 1 person
Optimismul e un partener bun :)!
LikeLiked by 1 person
Daca esti pe receptie, n-o sa ratez ocazia sa te invit la o ghidusie. Arunca un ochi pe joculdeavatiascunselea si poate te tenteaza un loc la Inferno. Seara frumoasa!
LikeLike