[ u n t i t l e d ]

20171223_110329

 

 

Te visez în culori care nu există.

Privesc cum răsare luna pe cer – mi te văd în stele.

În ploaie îți aud numele – fredonat de ritmul picăturilor care se lovesc de asfalt și acompaniat de pașii trecătorilor grăbiți.

Parcă te citesc în toate nuvelele celor ce se iubesc.

Și parcă vreau să te iubesc mai mult

// Nu vreau să te mai citesc în nuvelele altora – hai să scriem povestea noastră

— o să uităm să punem câte o virgulă sau o cratimă, o să confundăm „î” cu „â”, și câteodată o să mai uităm să punem anumite litere. Dar o să fie povestea noastră, și vom arăta lumii cât vrem din ea, și întotdeauna se va sfârși cum vrem noi

// pe plajă – privind apusul

Și ca să nu ne certăm de la început – dau eu titlul

// Te las pe tine să începi.

 

4 thoughts on “[ u n t i t l e d ]

  1. Îmi aduc aminte când visam și eu la acea persoană în culori care nu există. După o vreme, m-am convins cu tristețe că, într-adevăr, nu voi găsi acele culori în lumea reală. Cred că de atunci mi-am pus ochelari cu filtru de culoare, ca să împac realitățile și pentru ca povestea să se sfârșească așa cum vreau eu :).

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s