Mai stai. e noapte și doar în Luceafăr ochii tăi îi mai văd.
Ne-am rătăcit găsindu-ne.
Eu pe Marte, tu pe Venus. Cât să ne mai ocolim intenționat?
te caut noaptea // mi-e frică de întuneric – mă cauți ziua // te sperie lumina
Cât să ne mai ocolim intenționat?
Ne iubeam mereu doar la amiază – te mint // doar în Luceafăr ochii tăi îi mai văd – părul meu mai strălucește doar în bătaia razelor de soare // mă minți.
Și cum să ne mai știm, dacă eu mă ascund pe Marte, iar tu mă cauți doar pe Venus?
La mine doar lumină – la tine doar noapte.
Ne-am rătăcit găsindu-ne.
mi-ai fost – primăvară // ți-am fost ploaie de vară
E încă mai – copacii verzi
aștept octombrie – Adio trebuie să ne spunem.
Ah sună ca o imposibilă idilă dintr-un basm în care sufletele pereche au fost blestemate să nu se poată atinge niciodată. Mă duce cu gândul la ”Domnița șoim”.
LikeLiked by 1 person