Când te-am iubit prima oară, ca un copil naiv, care crede că cerul este mereu albastru, mi-am zis să te iubesc mereu.

Când m-ai iubit, ai ars focul ce l-am aprins în ploi de whisky și aprilie.

Când te-am iubit a doua oară, ți-am zis în ochii-ți ca frunzele de toamnă, să-mi fii doar. Să ne visăm luceafărul. Ca două jucării stricate, în nopți de vineri care ne așteaptă, să ne întâlnim în zori cu luna.

Când m-ai iubit, o mare de vin m-a înecat în ochii-ți ca o simfonie din roua dimineții, pe care nu o cunoșteam.

Când te-am mai iubit o dată, ochii-ți ca frunzele de toamnă mă țin să-ți vin, ca soarele pe luceafăr. Soare, niciunde între noi. Și cum să te mai găsesc? Să-mi promiți aprilie. Mi-ai vorbit în flori de câmp. Și ca un copil naiv care crede că cerul este mereu albastru mi-am zis să te iubesc mereu.

Când m-ai iubit

Ochii-ți fum. Cuvinte amare. Sufletul degeaba.

Când te-am iubit poate n-am plâns.

Când m-ai iubit

Nu mai știu