De mâine, de-mi vei auzi numele să te temi

haos în gândul tău,

otravă în suflet –

Acasă, doar mie să-mi fi fost.

Jinduit să fii și doar firmituri de nimic

să ai parte.

Milă, lumea să nu ți-o cunoască

iar nopțile cu lună nouă, să-ți urle morții liniștea,

chiar stelele să fugă când te văd.

Să provoci zeii la joc și soarta să râdă de tine,

nimfele ce altcândva îți aduceau flori și miere

să te terfelească

Și ochii-ți de vei vrea să-i clătești –

Apa facă-se-n mocirlă.

Și am să știu, de m-ai iubit, cândva.