Citește ochii-mi, ca pe o carte de tarot.

De cauți zâmbet, de mult pierdut –

întreabă florile de mai

posibil să-l fi confundat cu roua celor ce au dansat cu nimfele,

înainte de a se hotărî să moară.

De ai curaj, să cauți prin scrisori

arse de zeii ce n-au cunoscut fericirea patetic decât în buruienile de toamnă

să aflii că am trișat în zodii ca doi păgâni ce jură a crede în sfinți,

să ne întâlnim odată ochii.

Prin amintiri, goale, crude, cu gust amar precum o oglindă spartă ce aduce doar vești bune

sufletu-ți aleargă cu nerăbdare –

îl aud.

Caută să distrugă ce a mai rămas curat.

La cea de-a treia întâlnire în doi

într-un caiet nou,

din flori uscate la lumina lunii

așezat de mine cu atenție,

să poți scrie –

Aici, sunt doar eu.