Ți-am căutat sufletul în partituri de balet scrise de zei păgâni în serile cu lună nouă.

Mi-ai zis în vis – crezute-am nimfă –

Fii-mi ultimatum în dragoste

Dar când m-am trezit,

lângă mine

precum un copil vinovat zâmbeai

în somn.

– eu ce să cred.

Păru-ți roșu

Sufletul curat

Dar ochii-ți – doar tu îi știi

– așa verzi,

doar un ocean de lacrimi

ale celor ce nu și-au cum trebuie viața,

înainte să moară –

– să mă îmbete atât.

Precum o floare uscată,

păstrată cu multă atenție într-o carte despre un poet

care spune povești de care nu pasă nimănui –

Mi-ai zis,

de te voi pierde, într-un vis te voi găsi.

Doar în moarte ne vom despărți în veci.

Dar ochii-ți – așa verzi,

doar tu îi știi

Și dacă moartea va râde de noi, neghioaba! și va întârzia?

Blestemată-ți fie soarta, zeiță a tot ce nu mai poate respira, de mine parte să ai doar! – tu ai blestemat-o pe a mea, când m-ai sărutat.

Uiți, poate, și cel căzut din ceruri are suflet.