O viață ne-am jucat de-a ficțiunea, iubind pe alții

bând whisky în iad cu îngeri spovediți,

jucându-ne de-a v-ați ascunselea prin păduri sacre

croșetate din flori de mai

la lumină de lună nouă.

Când ți-am privit ochii,

m-am îmbătat,

ca și când ar fi fost ieri.

Te-am întrebat de știi să înoți

– ochii-mi ai privit –

în sufletu-mi deja te-ai înecat.

Doi copii

Doi păgâni.

În izvoare de foc ne-a fost dat în scris

să ne iubim odată

de toți zeii care râd moartea

și toți morții ce-i invidiază încă pe ce-i vii.

În ochii-ți să mă îmbăt,

în ochii-mi să te îneci.

Să ne fim,

doi copii

doi păgâni.

Să ne iubim, o dată.