– Până acum ți-am vorbit, cum îți place. Dar eu nu te înțeleg!
– Vorba-mi?
– Cuvintele tale, sunt prea mari, pentru mine.
– Vorba-mi mare, zici. Vorba-ți, rea.
– Te mint, dar te iubesc.
– Vorba-ți rea, desuet?
– Da și îmi pare rău.
– Astă dată? Ochii-ți clari sau tulburi? Fie-ți de ocară, altfel!
– Te-am mai mințit, poate.
– Sufletu-ți, sperjur!
– Urât îmi vorbești.
– Jurământ s-ar fi făcut, în semilună, pentru totdeauna!
– sau 2, sau 3.
– Crezu-ți mincinos?
– Da.
– Cuvântu-ți?
– La naiba cu el.
– Suflet, cât?
– N-am.
– De ce zici că nu mă înțelegi?