Te citesc în scrisori scrise-n lacrimile dintâi culese
de cei deja nenorociți de-a vieții preaursită.

Din Gheenă, Moira însuși ne traduce în cuvinte
de noi doar înțelese, să ne găsim și alte primăveri.

Paradisuri suspină absența noastră.
Să fi stat, ar fi înnebunit de ciudă zei
și nimfe s-ar fi înecat de râcă – atât ne-am iubit.

Să ne fi fost în scris altfel!
nenorocit fie,
că ne-am întâlnit.

Răbdare, să fi avut,
Dreptate – niciunul.
Nu timpul ne trece,
Ne-am trecut noi,
pe noi,
de noi.

În suflet ne pictăm idei a ce am fi putut fi,
Amintiri, ce nu au loc să se întâmple.
Nu timpul ne trece,
Să fi avut răbdare,
Să ne fi fost în scris, altfel.