Un Dumnezeu să fi crezut în tine, tot un păgân a-i fi rămas. Căci nimeni, nici chiar Luceafărul sau Luna n-ar mai crede în dragostea ce deunăzi tu o jurai în flori de mai.

un mai, două, trei flori.. și câte primăveri cu soare să fie până ți se face dor? mi-e dor

și câte nopți cu lună plină să te aștept să-mi fii?

Un Dumnezeu să fi crezut în tine, tot un păgân a-i fi rămas —

Tu chiar nu știi,

De două ori să fi murit, o dată doar să mai am cu tine.

Tu chiar nu știi

mijloace acum să ai, nici e putință să ne mai fim când tu, un păgân – Dumnezeu ar fi crezut în tine – te întreb

n-ai vrut să ai voință

o stea – Luceafăr

o umbră – Lună

lumină – Soare

De două ori să fi murit, o dată doar să mai am cu tine. Dar tu – nu vezi? Dumnezeu de-ar mai crede în tine, tot un păgân a-i fi rămas. Căci nimeni, nici chiar tu nu a-i mai crede în dragostea ce deunăzi tu o jurai în flori de mai.

când doar brazii-și-au cetina tot verde