Tu înger, fiică celui căzut din ceruri

Păgân sunt – eu cred în tine.

Tu, fată cu ochi verzi, zână din abisuri

Povești de ieri îmi spui – eu adevăru-ți cred.

Tu, păcat cu părul roșu, focul celor vii și morți

Buchetu-ți de mireasă doar flori de mai – în roua dimineților de toamnă spun da.

De mă blestemi, îți zic – cât te iubesc.

Îmi spui să plec – nu pot – să te ascult aș vrea.

De-mi spui să plec – cu el de mână – scrum inima-mi. Aș sta. Să-i spun în grijă să te aibă

Să nu vrei tu să mai trăiești – chiar fericită să fi, de la marele stăpân înapoi mi te-aș lua.

Doar lasă-mă să mor – când tu, zâmbind, înapoi te uiți.