Tu înger, fiică celui căzut din ceruri
Păgân sunt – eu cred în tine.
Tu, fată cu ochi verzi, zână din abisuri
Povești de ieri îmi spui – eu adevăru-ți cred.
Tu, păcat cu părul roșu, focul celor vii și morți
Buchetu-ți de mireasă doar flori de mai – în roua dimineților de toamnă spun da.
De mă blestemi, îți zic – cât te iubesc.
Îmi spui să plec – nu pot – să te ascult aș vrea.
De-mi spui să plec – cu el de mână – scrum inima-mi. Aș sta. Să-i spun în grijă să te aibă
Să nu vrei tu să mai trăiești – chiar fericită să fi, de la marele stăpân înapoi mi te-aș lua.
Doar lasă-mă să mor – când tu, zâmbind, înapoi te uiți.