Aseară ne-am certat.
Cafeaua nu mai avea zahăr
și ne-am certat.
Eu tac.
Tu mă privești de parcă știi ce-i cu sufletul meu.
Mă privești și aștepți să vină un prim cuvânt de la mine
iar restul, poate de la tine
De parcă a-i știi exact ce-i cu sufletul meu.
Eu tac.
Mă privești știind exact poate ce urmează a-ți spune.
Eu tac.
În sufletul meu țin ascuns un monstru
eu doar tac.
Un uragan de lacrimi pe care încă nu le-am plâns, pentru că mă iubeai prea mult.
O furtună de vise nevisate
eram trează, visându-te pe tine.
Un taifun de visuri neîmplinite îmi apasă sufletul
viitorul meu era doar în doi.
Fotografii încă nepictate îmi zboară precum un vârtej
și doare
nu mă găsesc
nu te găsesc
nu găsesc
nu mă găsesc
Și tac.
Îmi plouă cu amintiri neîntâmplate
eu tac
nu găsesc.
Și te văd atunci așa cum ești, și poate cum ai fost mereu.
ochii-ți sunt întunecați, precum și sufletu-ți, mare și urât.
Și ce-am iubit?
eu tac
tu mă cerți
eu plec
tu taci.
