Mă lauzi. Îmi zici că scriu din suflet, cum nimeni, niciodată. Mă minți, și-mi zici c-o faci de dragul meu. Nu mă cunoști. Nu vrei să mă cunoști. Vă spuneți la mulți ani în cuvintele mele. Vă apreciați public în cuvintele mele. Așa doar, să vadă toată lumea. Deunăzi mi-ai apreciat cuvintele, așa, să vadă toată lumea. Îmi furi cuvintele și vede toată lumea și te-aș fi apreciat, așa, să vadă toată lumea, măcar de-ar fi avut un sens. Nici „la mulți ani” nu poți a spune, fără mine? Și ce respect să am? Atât doar – din suflet – să vă aveți. vă meritați și-un clasic mulțumesc.

Iar de-am greșit pe undeva – nu mai fura suflet, îți dau eu trup.