Avid de sete, stând în ploaie
Și un strop doar să nu-ți atingă pielea.
Nimfe să-ți scufunde trupul în abisuri
de vei îndrăzni să vorbești numele meu, alteia.
De îți găsești adăpost în lună nouă,
Zeii să te izgonească.
Să mori de frig
Și nici 100 de îmbrățișări să nu te încălzească.
Să leșini de cald,
Să nu te aline niciun pârâu din lumea întreagă.
Să fii bântuit de Pandora însăși,
chiar în cel mai dulce somn.
Liniștea-ți fie zgomot,
încât iadul să-l crezi paradis.
De tot ce-i frumos, fie-ți silă,
iar tot ce-i urât să te lase rece.

Și o să știu, mă iubești încă.