N-o să te uit.
Cum mi-ai zis că mă iubești?
precum o zodierița mi-ai amăgit sufletul.

Mi te visasem să-mi fii mireasă
în rochie albă
de lună nouă,

cu buchet de margarete
culese din ambrozia sfinților ce n-au prins loc în rai,
ai venit la mine să-mi spui,

Stai!
Vorbă proastă.
– zâmbești în somn.

Candid, să cred că pentru mine,
Îngeri răi și cimitire vesele doar, gândul tău.
Tu, ochii-ți verzi.

Sufletu-ți, pierdut;
De când cu nimfele pe Venus
te jucai așteptând în zi de mai

eclipsă, din apus de flori de câmp;
și zeii privesc pe tine
tu, furând din al lor mied

să-mi dai foc
– a mea privire
să te pot îmbrățișa,
Aievea.
Ce vorbă proastă.