Luate-ar muștele, să vizitezi al lor stăpân.
Al Anei loc, în zid – cadou să-ți fie!
Cu Naamah să faci casă, în Tartar,
Preot fie-ți călărețul alb.
Ai mei ochi verzi să-i visezi necontenit,
Liniște să n-ai nici în mormânt – roșu să te bântuie, infinit, părul meu!
Însetat să fii, zgură și tizic doar să găsești, pe ale tale cărări.
Înfometat de-ai fi – doar de zgârciți să ai parte!
Și ai să știi,
Mi-a fost dor, poate.