Să-mi fi fost de-o vârstă și nu te-aș fi putut iubi mai mult.
Serenada-ți, al meu tropar,
când îngerii-ți s-au petrecut,
să am, de mă ruga:

În ale noastre gânduri,
În ale noastre suflete,
O Doamne, mi te rog!
În fiecare faptă
Să fie,
Din iubire!

Icoană, chipu-ți – mi te am
Când voi fi de-oi scăpata
În limbo, al tău nume să invoc.

Să-mi fi fost de-o vârstă si nu te-aș fi putut iubi mai mult.
De n-ai fi asfințit, cândva,
Cuvântul, eu să-l știu? – doar să-l vorbesc.

Sufletu-ți zbuciumat, iar sfârșitul,
fără zăbavă.
Să te tângui doar, mai pot.
să-mi fi fost de-o vârstă și nu te-aș fi putut iubi, mai mult!

Chipu-ți, icoană!
Cuvântu-ți, tropar!
Să-ți fi vorbit – genune-n –

Evermore.