De mă pierd, cândva, în noapte,
gându-ți cum la mine?

Idee într-al tău suflet
sau stea de drum spre casă?

Când tu, Mefisto însuși să mi te fi văzut
și de-ți fi sărutat doar fruntea,
în Paradis să creadă, iar!

Să-mi fi tu, reazăm
de mă înec,
ori ștrec drept spre Gheena?

Păru-ți roșu și morți ce-și au crucea-n lemn
îți cântă psalmi de bunărevedere.

De-ți zic, mi-ai fi tu cântec de zi bună?
Ori, în zi de cruce roșie
cu Faust să îngâni imn
al celor nefericiți din zodie
de flori de mai, de mult uitată.

Eu, te rog!

Tu zâmbești, iar
somnu-ți lin