Confesiune 9

A venit primăvara și uite, mai e deja puțin și trece. Adică, parcă nici nu a fost! În fine, abia a început aprilie, dar parcă în martie mai mult a plouat sau așa mi-a părut. Asta fiind o problemă. A doua, că nu mai știu să scriu, de data asta Dalila, parcă mi-a fugit toată inspirația, n-am idee. Pentru că o pățisem până acum când vine vorba de poezie, dar sunt bine, acum. Ok. A treia problemă, că poate de fapt nu e nicio problemă, așa ar trebui să fie lucrurile, firesc. Asta mă cam sperie - atât doar control să am în viață? Pentru că dacă, nu cred că sunt pregătită! Da, nu sunt, pentru că nu m-am gândit niciodată la asta. Vai! Dar, hai fie, să zicem, că. Pentru că am prins iar drag de scris! Da, pentru că (am povestit mai cândva) nu îmi mai plăcea! Nu îmi mai plăcea sau nu mai știam, să. Tragic! În fine, a trecut - să zicem. Am și de bine, anume că - apropo de poezie - am mai scriu la „acea poezie”, if you know, you know, if not, don't even bother, nu mai e mult zic eu până va fi totul documentat și postat. Iubesc acest gen de postări, mereu mă simt mult mai bine, după. Pentru că, sincer, la ce bun un jurnal, dacă nu îl va citi nimeni?

Leave a comment