Category Archives: for him 👞

Omnia transit

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

Te iubesc, îmi spui.

Cum heruvimi iubesc Tartarul
și draci praful de stele,
cules din ecoul celor
ce încă n-au cunoscut primavăra.

Te iubesc, îmi spui.

Cum gheața tânjește după sare
în zi de august
și fluturi își serbează a treia zi din viață.

Te iubesc, îmi spui.

Cum lupul se înclină leului
și trandafirul alb,
unui oarecare, roșu.

Te iubesc, mi-ai spus.

Cum o mamă își urăște copilul
și zei împart al lor mied
cu morți și muritori.

Te iubesc, mi-ai spus.

Cum strălucește curcubeul în lună nouă
și noaptea suspină al soarelui apus.

vivire in oblivione

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te citesc în scrisori scrise-n lacrimile dintâi culese
de cei deja nenorociți de-a vieții preaursită.

Din Gheenă, Moira însuși ne traduce în cuvinte
de noi doar înțelese, să ne găsim și alte primăveri.

Paradisuri suspină absența noastră.
Să fi stat, ar fi înnebunit de ciudă zei
și nimfe s-ar fi înecat de râcă – atât ne-am iubit.

Să ne fi fost în scris altfel!
nenorocit fie,
că ne-am întâlnit.

Răbdare, să fi avut,
Dreptate – niciunul.
Nu timpul ne trece,
Ne-am trecut noi,
pe noi,
de noi.

În suflet ne pictăm idei a ce am fi putut fi,
Amintiri, ce nu au loc să se întâmple.
Nu timpul ne trece,
Să fi avut răbdare,
Să ne fi fost în scris, altfel.

Mortale peccatum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Să mă iubești, prea mândru.
Ca să te uit eu, prea lacom, să-mi dai voie.
Un laș, să vrei să te fi iubit, cândva.
De-ți întâlnesc privirea, în sufletu-mi cu pietre arunci, și de-mi vorbești, atât venin, iubirea însăși se va fi sinucis.
Paradisu-mi l-ai pătat cu rău și smoală, nici să mai respir nu pot.
Să fi dat călărețul alb peste mine,
aș mulțumi sfinților pentru binele făcut,
decât sa mă fi cuprins tu, din nou.
De-ți mai strig numele, încă,
Mai bine mă blesteamă Dumnezeu.

Amor fati

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te ador.
Dar n-o să-ți spun asta.
Tu n-o să știi,
cât te-am plâns de dor,
pe tine, cât te-am visat,
că suntem.

Te ador.
Corbii ți-au șoptit de-a mea dragoste
și-n ploaie, curcubeu zărit-ai – ai mei ochi.
De n-ai aflat, eu n-o să-ți spun.

Te ador.
Parfum de nu-mă-uită,
trimis-am în buchet de noapte bună.
Gându-ți, nu la mine.

Te ador.
Un mausoleu,
ce adăpostește sufletele turbate
ale celor ce n-au făcut pace cu dracii –
mi-e dor de tine.
Tu, nu-mi știi numele.

Te ador.
Dar gându-ți, nu la mine.
Și eu, n-o să-ți spun

el // ea 5

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

– Tu și ce armată?
– Am atât dor, aievea iți vorbesc.
– De-mi vorbești în flori de mai –
– Îngerii, să mă pedepsească.
– Cât te-a costat?
– Să-ți fi vorbit, iar? Amintiri,
trăite încă,
în valuri ce vor sa vină.
– Cât suflet?
– Amintiri –
– Uitate?
– Așteptând – jurământ de dragoste
– Împlinit?
– Sperjur!
– Nici gândul nu-l mai ai.
– Cicatrici, din lumini colorate,
gata de pus în brad
– Un copil!
– De către el, da.
– Și morții?
– Al lor cor cântă de vești bune,
înaintea celor cu sufletul doar jumătate viu.
– Tu, nu.
– Eu am iubit, încă. Nu cred.
– Cu pânză albă, spânzurați.
– Alb, dar nu ceresc.
– Să știe zeii tuturor celor-
– Să nu fie!
– Să nu fi fost, doar mort,
la al cărui mormânt de s-au plâns lacrimi de dor
– Și se va știi, între noi,
se va fii.

Blestem // 6

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Avid de sete, stând în ploaie
Și un strop doar să nu-ți atingă pielea.
Nimfe să-ți scufunde trupul în abisuri
de vei îndrăzni să vorbești numele meu, alteia.
De îți găsești adăpost în lună nouă,
Zeii să te izgonească.
Să mori de frig
Și nici 100 de îmbrățișări să nu te încălzească.
Să leșini de cald,
Să nu te aline niciun pârâu din lumea întreagă.
Să fii bântuit de Pandora însăși,
chiar în cel mai dulce somn.
Liniștea-ți fie zgomot,
încât iadul să-l crezi paradis.
De tot ce-i frumos, fie-ți silă,
iar tot ce-i urât să te lase rece.

Și o să știu, mă iubești încă.

Quanta tragoedia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Sufletul nu mi te mai vorbește fluent
nici ochii-ți nu mai știu.
Să fi fost negri? Răi? Să mă fi iubit?
Cât păcat.
Ce tragedie.

Să ni se fi spus cândva povestea,
că ne-am irosit timpul împreună
vorace căutând
să ne potolim setea dintr-un foc mocnit.

Doi viciați
luându-ne la întrecere pe sub cavouri
și îngăimând al morților cântec
de parcă liniștea lor ni s-ar fi cuvenit.

Și azi,
de-ar fi să ni se fi citit balada?
în cărți de poezie,
la lumina stelelor găsite de noi
în nopți cu semilună,
când ne alergam împreună, iar gheața,
nu se topea
nici pentru două, sau trei picături.

O fecioară
care vede marea pentru prima dată
și își închipuie că toate stelele îi sunt loiale.

Ca un copil,
care descoperă că soarele este tot stea,
iar superstițiile sunt doar o manieră
de a picta viața
în nuanțe de șampanie crudă și vin ars.

Când împreună,
noi doi,
un demon ziua
și noaptea prinde forme sfinte
precum un hulitor,
ce așteaptă să fie iluminat.

Azi?
Tot, de tot,
doar împreună.

nescivi quod nomen imponeren 3

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Încă nu-ți știu ochii, decât vis
Dar dacă ne-om cunoaște cândva, aievea,
– îți zic, o să ne știe paradisuri, toate –
Să plângă nimfele de dragul nostru.

Abisul cu jiind ne va privi
și morții o să urle atât de tare, fără să știe
– îi auzim, iar cântecul lor de năzuință,
al nostru tropar.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis.
Dar într-o vreme, ochii-ți o să-i găsesc ca pe acasă.

De te vei pierde în anotimp prea rece
pentru sufletul tău cald,
să-ți aduci aminte, al meu păr roșu.

Și de noaptea va fi având semilună,
– ce dacă ne vorbesc de rău toți zeii? –
adăpost îți sunt.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis, păgân.
și când mă trezesc,
îmi pare totul mult prea sfânt.

Se face vinovat // La douleur exquise

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu te-am iubit, mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.
Păcatul fie al meu.

Ca pe-un vis,
ce a fost visat mereu,
nevrând însă să se mai îndeplinească
– a rămas un gând.
Păcat îți fie.

Ca o poezie, în ale cărei rânduri
Lilith și-a trimis îngerii
– să bântuie penița
ce doar se va fi apropiat de hârtie
când, din ochii-ți negri
abia de îmi iese un haiku.

S-ar fi zvonit cândva
printre oamenii obișnuiți
că ne iubim pe ritmul sufletelor
ce încă își caută liniștea.
Ce blasfemie!

Nici întunericul nu-l auzim
când se ridică, să fi știut
– e vremea să ne iubim, din nou.
Păcat, să fi fost de noi.

Eu, cuvinte nu mai găsesc
– pentru o scrisoare doar,
să-i fi spus mamei:

,,Plec doar pentru o semilună
mă duc să cumpăr flori”.

Se face vinovat // Basorexia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu, te-am iubit,
Mereu altfel, nu cum știi tu iubirea.
Păcatul meu.

Dezastrul, să se întâmple,
n-ai avut răbdare.
Păcatul tău.

Și când noi, doi păgâni,
căutând să fure al nimfelor cântec,
Dansam cu morții-n cimitire fără felinar
în zi de cruce roșie
– toți dumnezeii să se mire de așa ceva –
Păcatul nostru.

Râdeam ca doi copii
care abia au descoperit
că pot colora doar conturul
picăturilor de rouă,
dimineața, pe asfalt.
Păcat, fie de noi.

Tot, de tot, mereu
și pentru totdeauna ne-am dorit.

Nici demonii lui Solomon nu ne mai iartă.