Category Archives: lady in black 🌙

Blestem // 6

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Avid de sete, stând în ploaie
Și un strop doar să nu-ți atingă pielea.
Nimfe să-ți scufunde trupul în abisuri
de vei îndrăzni să vorbești numele meu, alteia.
De îți găsești adăpost în lună nouă,
Zeii să te izgonească.
Să mori de frig
Și nici 100 de îmbrățișări să nu te încălzească.
Să leșini de cald,
Să nu te aline niciun pârâu din lumea întreagă.
Să fii bântuit de Pandora însăși,
chiar în cel mai dulce somn.
Liniștea-ți fie zgomot,
încât iadul să-l crezi paradis.
De tot ce-i frumos, fie-ți silă,
iar tot ce-i urât să te lase rece.

Și o să știu, mă iubești încă.

Quanta tragoedia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Sufletul nu mi te mai vorbește fluent
nici ochii-ți nu mai știu.
Să fi fost negri? Răi? Să mă fi iubit?
Cât păcat.
Ce tragedie.

Să ni se fi spus cândva povestea,
că ne-am irosit timpul împreună
vorace căutând
să ne potolim setea dintr-un foc mocnit.

Doi viciați
luându-ne la întrecere pe sub cavouri
și îngăimând al morților cântec
de parcă liniștea lor ni s-ar fi cuvenit.

Și azi,
de-ar fi să ni se fi citit balada?
în cărți de poezie,
la lumina stelelor găsite de noi
în nopți cu semilună,
când ne alergam împreună, iar gheața,
nu se topea
nici pentru două, sau trei picături.

O fecioară
care vede marea pentru prima dată
și își închipuie că toate stelele îi sunt loiale.

Ca un copil,
care descoperă că soarele este tot stea,
iar superstițiile sunt doar o manieră
de a picta viața
în nuanțe de șampanie crudă și vin ars.

Când împreună,
noi doi,
un demon ziua
și noaptea prinde forme sfinte
precum un hulitor,
ce așteaptă să fie iluminat.

Azi?
Tot, de tot,
doar împreună.

nescivi quod nomen imponeren 3

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Încă nu-ți știu ochii, decât vis
Dar dacă ne-om cunoaște cândva, aievea,
– îți zic, o să ne știe paradisuri, toate –
Să plângă nimfele de dragul nostru.

Abisul cu jiind ne va privi
și morții o să urle atât de tare, fără să știe
– îi auzim, iar cântecul lor de năzuință,
al nostru tropar.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis.
Dar într-o vreme, ochii-ți o să-i găsesc ca pe acasă.

De te vei pierde în anotimp prea rece
pentru sufletul tău cald,
să-ți aduci aminte, al meu păr roșu.

Și de noaptea va fi având semilună,
– ce dacă ne vorbesc de rău toți zeii? –
adăpost îți sunt.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis, păgân.
și când mă trezesc,
îmi pare totul mult prea sfânt.

Se face vinovat // La douleur exquise

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu te-am iubit, mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.
Păcatul fie al meu.

Ca pe-un vis,
ce a fost visat mereu,
nevrând însă să se mai îndeplinească
– a rămas un gând.
Păcat îți fie.

Ca o poezie, în ale cărei rânduri
Lilith și-a trimis îngerii
– să bântuie penița
ce doar se va fi apropiat de hârtie
când, din ochii-ți negri
abia de îmi iese un haiku.

S-ar fi zvonit cândva
printre oamenii obișnuiți
că ne iubim pe ritmul sufletelor
ce încă își caută liniștea.
Ce blasfemie!

Nici întunericul nu-l auzim
când se ridică, să fi știut
– e vremea să ne iubim, din nou.
Păcat, să fi fost de noi.

Eu, cuvinte nu mai găsesc
– pentru o scrisoare doar,
să-i fi spus mamei:

,,Plec doar pentru o semilună
mă duc să cumpăr flori”.

Se face vinovat // Basorexia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu, te-am iubit,
Mereu altfel, nu cum știi tu iubirea.
Păcatul meu.

Dezastrul, să se întâmple,
n-ai avut răbdare.
Păcatul tău.

Și când noi, doi păgâni,
căutând să fure al nimfelor cântec,
Dansam cu morții-n cimitire fără felinar
în zi de cruce roșie
– toți dumnezeii să se mire de așa ceva –
Păcatul nostru.

Râdeam ca doi copii
care abia au descoperit
că pot colora doar conturul
picăturilor de rouă,
dimineața, pe asfalt.
Păcat, fie de noi.

Tot, de tot, mereu
și pentru totdeauna ne-am dorit.

Nici demonii lui Solomon nu ne mai iartă.

Se face vinovat // In Yun

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te-am iubit,
nu cum știi tu iubirea
mereu altfel.

Ca un copil, care întreabă
,,de ce” pentru prima oară.

Ca o ploaie în zi de primăvară
care șterge desenele în cretă colorată
a doi străini ce tocmai s-au îndrăgostit.

Eu, te-am iubit
nu cum știi tu iubirea,
mereu altfel.

Precum un lac,
înstrăinat de roua din apus,
și hotărât să curgă, la nesfârșit,
până se va întâlni cu Pluto în ceruri.

Eu, te-am iubit, cândva,
mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.

Un râu de adevăruri,
ce curge spre infinitul
poveștilor de ,,cum ar fi fost”
dintre o sfântă agnostică
și câțiva zei păcătoși, care visează încă,
să sărute nimfe ce nu mai respiră din cauza lor,
dar le-au fost, cândva, mirese.

Mereu altfel, cândva,
eu te-am iubit,
nu cum știi tu iubirea.

În al morților urlet
să fi găsit alinare, ca un prim sărut,
ce-ar fi urmat să fie,
dar doar atât.

Și în final,
cine se face vinovat?

Tu, infinit mi-ai dat.
Dar ai uitat
ce flori, de fapt, îmi plac.

Alegorie

Posted in lady in black 🌙 by

Mi te-am crezut să-mi fi vecie.

Nu-mi ești, decât o alegorie.

Un zvon, că sufletul mi-ar râde când mi te aude –

O glumă.

În loc să-mi cânți, să-mi fi fost melodie,

Mi-ai tot urlat, în blasfemie.

Ce ghinion, că n-ai avut răbdare.

A zeilor fudulie ai furat și în derâdere al meu zâmbet ai luat,

Confundându-l parcă cu morții ce-și caută matca, plimbându-se aievea, cu dor încă, pe aceiași nori.

Te joci cu liniștea sufletului meu,

Parcă ar fi o nimfă ce s-a întristat, pentru că nu a primit decât ce a cerut, sfinților.

Ai îndrăznit să-mi vorbești, tu, despre acuratețe și păcat

Când defapt îmi citești metafore ce s-au născut din amintiri goale ce încă nu s-au petrecut între noi doi.

Ce ghinion, că n-ai avut răbdare.

Eu, te-am lăsat să-mi ții inima în palme,

Ca pe o floare, te-am rugat. Și în analfabetismul tău, floarea mea s-a scuturat.

În plase de ceață, tu, vrei să prinzi nori din care palat ne-am fi făcut.

Vecini cu zeii, noi, doi, păgâni.

Dezastrul să se întâmple,

n-ai avut –

Răbdare.

Să-ți fi fost vecie,

Eu,

Aș fi vrut.

Ce ghinion.

Prea analfabet,

Tu,

Alegoria, să-mi citești.

Tertium non datum

Posted in lady in black 🌙 by

Îmi ești înger profan și drac sfânt. De tine inima-mi plină ca-n zi de martie sau goală, ca de sfârșit de toamnă. Cu tine râd, de parcă-n-tro clipă mor și plâng abia de parcă m-am născut. Mă tem de tine ca de un Dumnezeu și mă închin când ți-aud numele, parcă mi-ai fi însuși diavolul. Mi te aștept ca pe semilună, dar mă feresc de tine precum Icarus ar fi trebuit de Helios. Îți sunt deloc și totodată infinit. Îmi șoptești de bună dimineața în flori de mai și mă alinți de noapte bună dăruindu-mi buchet de toamnă. Îmi ești Cupid, îți sunt Psyche. Ne iubim precum zeii pe nimfe și ne dușmănim precum nimfele pe muritori. Vinovați, ne facem. Și totuși – doar împreună.

el // ea 4

Posted in lady in black 🌙 by

Hai, vino!

De câte ori să-mi frângi sufletul?

De câte ori o să te iubesc

O viață?

Totdeauna

O clipă.

O clipă-mi toată viața.

Atunci tot sensul tău, să mă iubești

Să-ți frâng sufletul.

Precum o oglindă, îl spargi, mereu.

Nu aduce ghinion

Știi asta? De mă vei iubi, atunci –

Nu regret nimic, sau totul.

Cu totul, pentru mereu și totdeauna –

A mea, să-mi fii!

Cu totul, sau deloc

Îți sunt –

Să-mi frângi sufletul

Inevitabil.

Eu, ție?

Mai mult ca sigur.

Păi, altfel?

Păcatul se va face

Inevitabil.

Să-mi fii!

Doar pentru tine

În rest?

Păcatul se va face. Tu să mă ierți, doar.

Inevitabil.