În 2018 am scris Așa se întâmplă, pentru că mi s-a făcut dor de cel mai bun prieten al meu din copilărie. L-am văzut pe stradă, m-a văzut probabil, și totuși, nu ne-am salutat. M-am gândit, Așa se întâmplă? Stai zilnic cu cineva ani de zile și crezi că va face parte din viața ta totdeauna, fără discuții și totul stabilit! Pe noi doi ne despărțeau doar 1 an, de viață, nimic dramatic. Totuși, pentru prietenia noastră, a fost, decisiv. Mi-e dor de el? Nu știu, poate nu, mi-e dor sigur de copilărie, iar el face parte din copilăria mea. Mă gândesc, așa se întâmplă, o persoană care îți ocupă tot gândul și sufletul la un moment dat, vă întâlniți și nici nu vă mai salutați, doar pentru că nu mai știți cum.