Pentru fiecare vorbă bună alteia,
Vedete-aș spânzurat în pom făr’ de rod.

Pentru fiecare căutătură apostată,
Drum spre casă fie-ți ca lumină a corbului pană.

Pentru fiecare cuvânt preastâpnic pe dinapoiul meu,
Să nu-ți surâdă zodia nici în sărbătoare de cruce roșie.

Pentru fiecare obidire prilejuită,
Însetat să fii orișicând, iar apa fie-ți tizig și smoală, veci.

Pentru fiecare prăpăd mușinat în suflet,
Vorba-ți fie vecinic proastă, nici Lilith nu te creadă.

Pentru fiecare reazăm scuturat,
Spăsirea fie-ți oprobriu, în etern.

Și o să știu, de bravura-ți cu apăsare!