– Tu și ce armată?
– Am atât dor, aievea iți vorbesc.
– De-mi vorbești în flori de mai –
– Îngerii, să mă pedepsească.
– Cât te-a costat?
– Să-ți fi vorbit, iar? Amintiri,
trăite încă,
în valuri ce vor sa vină.
– Cât suflet?
– Amintiri –
– Uitate?
– Așteptând – jurământ de dragoste
– Împlinit?
– Sperjur!
– Nici gândul nu-l mai ai.
– Cicatrici, din lumini colorate,
gata de pus în brad
– Un copil!
– De către el, da.
– Și morții?
– Al lor cor cântă de vești bune,
înaintea celor cu sufletul doar jumătate viu.
– Tu, nu.
– Eu am iubit, încă. Nu cred.
– Cu pânză albă, spânzurați.
– Alb, dar nu ceresc.
– Să știe zeii tuturor celor-
– Să nu fie!
– Să nu fi fost, doar mort,
la al cărui mormânt de s-au plâns lacrimi de dor
– Și se va știi, între noi,
se va fii.