El // Ea 7

-Drac să-mi fii
-În Gheena să ne fi văzut
-Altminteri?
-Înger, profan
-Tizic de ființă!
-Nici mărul nu mai înflorește
-Făcut-ai din soare, zgură!
-Blestemată-ți zodia –
-Vorba, mincinoasă?
-Crezu-mi, încă!
-Suflet, cu Lilith, de mult plecat
-Atât rău, și pomul sfânt murit-a
-Dor, mai ai?
-Să colind, pe morți doar
-Aievea?
-Încă.
-Îți îngân, în vorbă proastă
-Îndrăznești, să?
-Încă
-Păcatu-ți faci, cu mine!
-Slut om, iar sufletu-ți tizic!
-Îți îngân, în vorbă proastă!
-Sufletu-ți, prăpăd fie!
-În taină rea, soarta fie-ți!
-În lemn sfoiegat s-asfințești!
-Îți îngân, în vorbă proastă. Îndrăznesc?
-Îndrăznește, să.
-Ne iubim,
-Încă.

el // ea 6

-Dă-mi noapte, ca să te citesc în stele
-Flori din soare sau, poate, un copac înflorit
-Nimeni nu ne știe!
-Nimeni să nu ne știe!
-În nori, să te scriu cu petale de flori
-În ploaie, eu, te desenez
-Cu cretă –
-Câte o amintire, în fiecare picătură
-Din părul tău, să scriu rapsodie, încă. Și rouă din frunzele de toamnă, cântec –
-Adio?
-Bună dimineața.
-Nimeni, să nu ne știe!
-Când soare va să fie, tu primăvară-mi;
-Oglindă-n, sufletu-ți! Să mă știi că-ți sunt.
-Și de va fi să ningă, te strig, să nu mă uiți.
-Nici veacuri nu m-ar face!
-Tu, piatră prețioasă!
-Aievea-mi vorbești?
-Dă-mi noapte, nimeni să nu ne știe. Aievea.