Tag Archives: for him

Psalm 1

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ferească zei!
M-ajută draci!
Mă cruți tu, Mefisto blând!

Fie-mi de ocară
S-alerg
Să caut adăpost
atât?

Lilith, mamă bună,
Mă iartă!
– îndemn trimis-ai –
Al meu suflet,

Mă iartă, tu!
să scap – buruiană și șerpi.

Te miri, Faust, tu păcătos,
nici Tatar s-a văzu
– atât rău.

Să fi crezut într-unul
singur
jurământ.
Fie-ți de ocară!

Atât păcat,
Nici Tartar s-a văzut.
Mă cruță, te rog,
Mefisto blând!

În vorbă mincinoasă
m-am închinat crezând-o curată
– precum o floare ce pășește-n umbra soarelui –
întâia dată,
și desuet,
orișice petală
aievea
a căzut.

Te mai iartă,
Solomon și omenirea toată
De-n zi cu roșu-n calendar
Hades, va fi zis
Ferească, cu Dumnezeu înainte.

Inanis lamentatio pro Vincent Van Gogh

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Gându-mi cu jiind la tine
și nu te mai știu,
doar vis si zmângălire.

Gravat-ai libov,
a mea brevură
și-n pricepere, să nu uit!

Să-mi fi fost de-o vârstă,
și te-aș fi iubit, atât!

În culori de soare și frumos să ne fi întrecut –
cordial;

Pe Elizee, să pictăm cerul
cadou, sufletelor născute în ceas rău,
poate uită.

Dar gându-mi, jiind la tine,
și să te știu,
doar vis și zmângălire.

Asfințit-ai prea devreme, încă.
Să-mi fi fost de-o vârstă,
și te-aș fi iubit, atât!

Nu mi te știu, decât vis
și visurile-mi de-o vreme,
pastel și frumos!

Eu, te iubesc! – trăiesc
și pentru tine,încă;

Pointilism, îmi fac a mea cărare
printre flori, spre soare
precum Icarus să mă îmbăt – al zeilor iris
stele să adun – cadou, ție!

Să fi fost, să asfințesc
în Elizee mi te caut;
al nimfelor ecou,
să mi te aducă.

Dar nu te știu,
doar vis si zmângălire.

Gându-mi, jiind, la tine.

monstrum horrendum, informe, ingens, cuilumen adeptum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ieri a fost cea mai proastă zi din viața mea – nu mai aveam zahăr, pentru cafea. Cafeaua a fost amară – nu mai aveam zahăr și ne-am certat. Ne-am certat – iubirea însăși a fugit de noi, pesemne, s-a speriat. Abia hotărâsem cine merge să ia zahăr sau măcar cine va face mâine cafeaua.

Atât păcat, noi doi! Ce tragedie! Să fi creat așa un monstru! Fotografii, încă nepictate, din amintiri neîntâmplate încă!

Astăzi este cea mai tristă zi, din viața mea. De-am fi avut un gram de sare, doar! Poate, ne-am fi împăcat. Atât ne-am certat, luna chiar a răsărit mai devreme, de teama noastră, nici soarele să nu ne mai vadă!

Atât păcat, noi doi! Ce tragedie! Să fi creat așa un monstru! Furtună – vise nevisate, măcar în suflet să fi fost!

Mâine va fi cea mai tristă zi din viața mea. Toate stelele se vor ascuns, înspăimântate – genune! – iar florile, toate, vor fi veștejit cu mult înainte să ne fi trezit.

Atât păcat, noi doi! Ce tragedie! Să fi creat așa un monstru – măcar să ne fi fost de ocară! – prea mândri, amândoi. Vom fi lăsat, în loc, prăpăd; uragan de lacrimi – neplânse – născut va fi din taifun de visuri, ce nu vor mai fi împlinite, nicicând.

Atât păcat! Ce tragedie, va fi fost, de noi.

el // ea 6

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

-Dă-mi noapte, ca să te citesc în stele
-Flori din soare sau, poate, un copac înflorit
-Nimeni nu ne știe!
-Nimeni să nu ne știe!
-În nori, să te scriu cu petale de flori
-În ploaie, eu, te desenez
-Cu cretă –
-Câte o amintire, în fiecare picătură
-Din părul tău, să scriu rapsodie, încă. Și rouă din frunzele de toamnă, cântec –
-Adio?
-Bună dimineața.
-Nimeni, să nu ne știe!
-Când soare va să fie, tu primăvară-mi;
-Oglindă-n, sufletu-ți! Să mă știi că-ți sunt.
-Și de va fi să ningă, te strig, să nu mă uiți.
-Nici veacuri nu m-ar face!
-Tu, piatră prețioasă!
-Aievea-mi vorbești?
-Dă-mi noapte, nimeni să nu ne știe. Aievea.

Inanis lamentatio pro Edgar Allan Poe

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Să-mi fi fost de-o vârstă și nu te-aș fi putut iubi mai mult.
Serenada-ți, al meu tropar,
când îngerii-ți s-au petrecut,
să am, de mă ruga:

În ale noastre gânduri,
În ale noastre suflete,
O Doamne, mi te rog!
În fiecare faptă
Să fie,
Din iubire!

Icoană, chipu-ți – mi te am
Când voi fi de-oi scăpata
În limbo, al tău nume să invoc.

Să-mi fi fost de-o vârstă si nu te-aș fi putut iubi mai mult.
De n-ai fi asfințit, cândva,
Cuvântul, eu să-l știu? – doar să-l vorbesc.

Sufletu-ți zbuciumat, iar sfârșitul,
fără zăbavă.
Să te tângui doar, mai pot.
să-mi fi fost de-o vârstă și nu te-aș fi putut iubi, mai mult!

Chipu-ți, icoană!
Cuvântu-ți, tropar!
Să-ți fi vorbit – genune-n –

Evermore.

Blestem 7

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Luate-ar muștele, să vizitezi al lor stăpân.
Al Anei loc, în zid – cadou să-ți fie!
Cu Naamah să faci casă, în Tartar,
Preot fie-ți călărețul alb.
Ai mei ochi verzi să-i visezi necontenit,
Liniște să n-ai nici în mormânt – roșu să te bântuie, infinit, părul meu!
Însetat să fii, zgură și tizic doar să găsești, pe ale tale cărări.
Înfometat de-ai fi – doar de zgârciți să ai parte!
Și ai să știi,
Mi-a fost dor, poate.

Somnus bene

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ești poezie!

Dacă furtună-ți calea,
Eu calm – sufletul tău să-ți găsești, mereu.

Baladă, ochii tăi!
Când mă privești, tot răul înflorește-n primăvară – sunt fericită, iar.

Ești poezie!

Vocea-ți, armonie,
Când tu vorbești, orchestra un haiku doar.

Ești poezie!

Zodia-ți blândă, iar eu nu mă mai tem,
orice pericol va să vină peste,
– să-mi fii paznic bun,
al meu somn.

Ești poezie!

Să te iubesc – ce înlesnire!
Să mă iubești – ce fericire!
Să ne fim – fatalitate!

Inanis lamentatio pro Mihai Eminescu

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Veci să mă bântui,
De-ți visez pe Kamadeva,
Ori de-ți număr plopii, când cel cu ochii negri m-ar fi trădat
Pentru o Cătălina oarecare.

Într-al meu delir,
Demiurgul are păr lung și roșu și ochi verzi,
minte scurtă, haine lungi,
ca Diana – ea, zeița – dup-un tânăr oarecare
sufletu-i trist, iar pașii-s răi.

Ție-ți colindă-n limbo zei și sfinți,
nimfe-ți aduc flori de ești însetat
și anotimpuri îți povestesc luna, să nu uiți, ai trăit.

Eu, te iubesc, atât!
Vecii mă bântui, de când genune doar, totul,
și eu, foaie veștedă abia.

Să-mi fi fost de-o vârstă,
ți-as fi dorit sperjur și-n vorbă rea ți-aș fi vorbit;

Să fi scris, tu, bracuri?
Satir îmi ești! când tu, cuvântu-ți veșnic!

Să ne fi fost de-o vârstă,
sperjur ți-aș fi dorit și-o vorbă rea, să-ți fi vorbit.

Copie-ți sunt? Satir îmi ești, încă
și cum,
când din flori de mai tu croșetezi mied,
pentru un următor emerit
ce-ți va împărți strigoii analitici,
să priviți – tu, nemuritor și rece – cu milă
epigoni
mândri de tomuri brăcuite.

Mă bântui veci
de sunt trează, ori de-ți visez,
Venere, ori în doină dăulesc
– Tot românul plânsuți-s’a –
eu, tremur.

Dar tu, ție-ți colindă-n limbo zei și sfinți
și nimfe-ți aduc flori albastre, de ești însetat
și anotimpuri îți povestesc luna
– sara pe deal –
ție, să nu uiți, ai trăit!

Și eu, te iubesc, atât!
cum Lilith în Gheena găsit-a alinare,
iar Jezebel iubit-a, pe Baal.

Postargument // 3

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

– Până acum ți-am vorbit, cum îți place. Dar eu nu te înțeleg!
– Vorba-mi?
– Cuvintele tale, sunt prea mari, pentru mine.
– Vorba-mi mare, zici. Vorba-ți, rea.
– Te mint, dar te iubesc.
– Vorba-ți rea, desuet?
– Da și îmi pare rău.
– Astă dată? Ochii-ți clari sau tulburi? Fie-ți de ocară, altfel!
– Te-am mai mințit, poate.
– Sufletu-ți, sperjur!
– Urât îmi vorbești.
– Jurământ s-ar fi făcut, în semilună, pentru totdeauna!
– sau 2, sau 3.
– Crezu-ți mincinos?
– Da.
– Cuvântu-ți?
– La naiba cu el.
– Suflet, cât?
– N-am.
– De ce zici că nu mă înțelegi?

Postargument // 2

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Nu deunăzi,
Dar am avut un odată,
undeva, al nostru.

Atât de clari ochii tăi!
– mi-ai fi spus că mă iubești?
Te-am crezut!

Cu suflet
cu lacrimi,
în zi cu semilună,
Jurământ am făcut,
pentru doi,
pentru trei
sau totdeauna,
Să ne fim.

Azi, crezu-ți mincinos
Cuvântu-ți, sperjur!
Sufletu-ți sincer, îmi spui.

– Fie-ți de ocară, dacă vorba proastă!
Luna nouă, vorba schimbi și zici,
doru-ți sincer! Astă dată?

În ochii-ți, tot zeiță, îmi spui.
– Desuet?
Desuet.

Astă dată?
Sămăluiești.
Prea târziu a fost.