Gându-mi cu jiind la tine
și nu te mai știu,
doar vis si zmângălire.

Gravat-ai libov,
a mea brevură
și-n pricepere, să nu uit!

Să-mi fi fost de-o vârstă,
și te-aș fi iubit, atât!

În culori de soare și frumos să ne fi întrecut –
cordial;

Pe Elizee, să pictăm cerul
cadou, sufletelor născute în ceas rău,
poate uită.

Dar gându-mi, jiind la tine,
și să te știu,
doar vis și zmângălire.

Asfințit-ai prea devreme, încă.
Să-mi fi fost de-o vârstă,
și te-aș fi iubit, atât!

Nu mi te știu, decât vis
și visurile-mi de-o vreme,
pastel și frumos!

Eu, te iubesc! – trăiesc
și pentru tine,încă;

Pointilism, îmi fac a mea cărare
printre flori, spre soare
precum Icarus să mă îmbăt – al zeilor iris
stele să adun – cadou, ție!

Să fi fost, să asfințesc
în Elizee mi te caut;
al nimfelor ecou,
să mi te aducă.

Dar nu te știu,
doar vis si zmângălire.

Gându-mi, jiind, la tine.