
Ți-i chin Manole,
Ți-i chin de tine!
Din Moira făcut-ai zgoandă
Și-a mea zodie din reverie ai hotărât!
Zici, că-ți jiind de mine?
Tu mare, meșter! Ci mie?
Un nume să-mi fi dat.
Că dragă-ți sunt; De să-ți fi fost,
Desuet, ci nu zic,
Te văd, Manole și-ți chin,
Cum stai zgulit și soarta-ți rea plângi!
Nu-ți fie de ocară? Ci ești satir!
Când sufletu-ți curat,
Cum mucegaiul.
La drept, cine-ți fi zis
Că a mea viață,
Acum, așa, va fi sfârșită?
Eu asfințită-s de prea mult,
Iar de gluma-ți,
N-a râs nimeni.
Ci chiar piatra surpă,
Încă.