Eu, m-am născut pe ger,
pe când fie încă Brumar
Și de nume mi s-a zis Ioana Maria,
ce frumos, chiar de nu așa rar.

Ochii-mi verzi atât,
de-n soare-i zici să fie smarald
Iară păru-mi zulufat,
și-l port roșu, pe spate tupilat.

Sunt femeie!
Și cândva am trăit altele, deja.

Altele, adică vieți.
Tot femei, doar alte zodii.

Prima dată în vechime,
Cleopatra? Agripina? Sappho fie!
Fost-am minunata muză zece!

Și cum Sappho mult în cărți trăit-a,
m-am născut pe la 1700 abia, Ecaterina.
Chiar de numele urmat de doi,
ci în rest, am fost prima cam la tot.

M-am născut apoi, Frida,
– cât renume, atât povara!
Precum ea, rebelă,
Viața-mi fuse o legendă!

În urmă, am avut, să tot aleg,
Avocat sau actriță? poate fie, diplomat.
Calea-mi fuse precum Martha,
Cum atunci, așa acum.

Scriitor, să sufăr precum alți,
să râd eu, pentru toți.
Dar, ce vis!
Și cât rău, atât frumos!

Ci eu, m-am născut pe ger,
pe când fie încă Brumar;
Și de nume mi s-a zis Ioana Maria,
ce frumos, chiar de nu așa rar.

Ci de-ar fi să fiu din nou cândva,
De lumea m-ar lua,
Tot femeie m-aș avea!