Tag Archives: wordpress

vivire in oblivione

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te citesc în scrisori scrise-n lacrimile dintâi culese
de cei deja nenorociți de-a vieții preaursită.

Din Gheenă, Moira însuși ne traduce în cuvinte
de noi doar înțelese, să ne găsim și alte primăveri.

Paradisuri suspină absența noastră.
Să fi stat, ar fi înnebunit de ciudă zei
și nimfe s-ar fi înecat de râcă – atât ne-am iubit.

Să ne fi fost în scris altfel!
nenorocit fie,
că ne-am întâlnit.

Răbdare, să fi avut,
Dreptate – niciunul.
Nu timpul ne trece,
Ne-am trecut noi,
pe noi,
de noi.

În suflet ne pictăm idei a ce am fi putut fi,
Amintiri, ce nu au loc să se întâmple.
Nu timpul ne trece,
Să fi avut răbdare,
Să ne fi fost în scris, altfel.

Mortale peccatum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Să mă iubești, prea mândru.
Ca să te uit eu, prea lacom, să-mi dai voie.
Un laș, să vrei să te fi iubit, cândva.
De-ți întâlnesc privirea, în sufletu-mi cu pietre arunci, și de-mi vorbești, atât venin, iubirea însăși se va fi sinucis.
Paradisu-mi l-ai pătat cu rău și smoală, nici să mai respir nu pot.
Să fi dat călărețul alb peste mine,
aș mulțumi sfinților pentru binele făcut,
decât sa mă fi cuprins tu, din nou.
De-ți mai strig numele, încă,
Mai bine mă blesteamă Dumnezeu.

O frumoasă zi cu ploaie

Posted in quotes 🌻 by

– Of, ce vreme nesuferită! exclamă bărbatul de alături. Ea se miră singură când se pomeni rostind:

– Nu, vă înșelați. Nu trebuie sa spuneți ,,Ce vreme nesuferită”, ci ,,E o frumoasă zi cu ploaie”.

Bărbatul se întoarse spre Helene și o cercetă cu privirea.

Părea sinceră.

În clipa aceea, el dobândi două certitudini definitive: o dorea profund pe acea femeie și, dacă va putea, n-o va părăsi niciodată.

— Eric – Emmanuel Schmitt, ,,O zi frumoasă cu ploaie”

Amor fati

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te ador.
Dar n-o să-ți spun asta.
Tu n-o să știi,
cât te-am plâns de dor,
pe tine, cât te-am visat,
că suntem.

Te ador.
Corbii ți-au șoptit de-a mea dragoste
și-n ploaie, curcubeu zărit-ai – ai mei ochi.
De n-ai aflat, eu n-o să-ți spun.

Te ador.
Parfum de nu-mă-uită,
trimis-am în buchet de noapte bună.
Gându-ți, nu la mine.

Te ador.
Un mausoleu,
ce adăpostește sufletele turbate
ale celor ce n-au făcut pace cu dracii –
mi-e dor de tine.
Tu, nu-mi știi numele.

Te ador.
Dar gându-ți, nu la mine.
Și eu, n-o să-ți spun

el // ea 5

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

– Tu și ce armată?
– Am atât dor, aievea iți vorbesc.
– De-mi vorbești în flori de mai –
– Îngerii, să mă pedepsească.
– Cât te-a costat?
– Să-ți fi vorbit, iar? Amintiri,
trăite încă,
în valuri ce vor sa vină.
– Cât suflet?
– Amintiri –
– Uitate?
– Așteptând – jurământ de dragoste
– Împlinit?
– Sperjur!
– Nici gândul nu-l mai ai.
– Cicatrici, din lumini colorate,
gata de pus în brad
– Un copil!
– De către el, da.
– Și morții?
– Al lor cor cântă de vești bune,
înaintea celor cu sufletul doar jumătate viu.
– Tu, nu.
– Eu am iubit, încă. Nu cred.
– Cu pânză albă, spânzurați.
– Alb, dar nu ceresc.
– Să știe zeii tuturor celor-
– Să nu fie!
– Să nu fi fost, doar mort,
la al cărui mormânt de s-au plâns lacrimi de dor
– Și se va știi, între noi,
se va fii.

Malus amore solemne

Posted in for her 👠, lady in black 🌙 by

N-o să te uit.
Cum mi-ai zis că mă iubești?
precum o zodierița mi-ai amăgit sufletul.

Mi te visasem să-mi fii mireasă
în rochie albă
de lună nouă,

cu buchet de margarete
culese din ambrozia sfinților ce n-au prins loc în rai,
ai venit la mine să-mi spui,

Stai!
Vorbă proastă.
– zâmbești în somn.

Candid, să cred că pentru mine,
Îngeri răi și cimitire vesele doar, gândul tău.
Tu, ochii-ți verzi.

Sufletu-ți, pierdut;
De când cu nimfele pe Venus
te jucai așteptând în zi de mai

eclipsă, din apus de flori de câmp;
și zeii privesc pe tine
tu, furând din al lor mied

să-mi dai foc
– a mea privire
să te pot îmbrățișa,
Aievea.
Ce vorbă proastă.

Blestem // 6

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Avid de sete, stând în ploaie
Și un strop doar să nu-ți atingă pielea.
Nimfe să-ți scufunde trupul în abisuri
de vei îndrăzni să vorbești numele meu, alteia.
De îți găsești adăpost în lună nouă,
Zeii să te izgonească.
Să mori de frig
Și nici 100 de îmbrățișări să nu te încălzească.
Să leșini de cald,
Să nu te aline niciun pârâu din lumea întreagă.
Să fii bântuit de Pandora însăși,
chiar în cel mai dulce somn.
Liniștea-ți fie zgomot,
încât iadul să-l crezi paradis.
De tot ce-i frumos, fie-ți silă,
iar tot ce-i urât să te lase rece.

Și o să știu, mă iubești încă.

116 — William Shakespeare

Posted in poetry ✨️ by

Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove.
O, no! it is an ever-fixed mark,
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wand’ring bark,
Whose worth’s unknown, although his height be taken.
Love’s not Time’s fool, though rosy lips and cheks
Within his bending sickle’s compass come;
Love alters not with his brief hours and weeks;
Buț bears it out even to the edge of doom.
If this be error, and upon me prov’d,
I never writ, nor no man ever lov’d.