Tu mi-ai spus poveşti seara, înainte să adorm, când nu puteam să adorm. Şi eu nu putea să dorm pentru că îmi era deja dor de tine. Tu m-ai învățat să cânt, atunci când nu ascultă nimeni şi să ascult muzică când toată lumea tace. Cu tine am învățat să râd, când de fapt aş fi plâns toată noaptea şi să plâng pentru că sunt prea fericită. Lângă tine mi-a fost frig atunci când ne plimbam vara în ploaie şi mă încălzeam când ne alergam ore întregi în zăpadă. Ca doi copii. Te-am iubit. Mă iubeşti? Te iubesc. M-ai iubit? M-ai iubit. Nu mă iubeşti. Vreau să nu te mai iubesc. Tu m-ai învățat iubire. Eu ți-am arătat fericire. Tu mi-ai furat fericire şi ai aruncat iubire. Şi când ai zis că nu mai poți, am ştiut că nu ai mai vrut să poți. Nici eu n-am mai vrut. M-am plictisit să aştept să mă mai iubeşti. Ştiu că eşti un om bun. Şi te iubesc pentru că m-ai iubit, dar o să te urăsc mereu pentru că te iubesc. Şi Doamne, te iubesc atât!