Hai, spune-mi ce te doare. Mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.

N-am știut niciodată cât o să mă doară fără tine – libertatea – până când mi-ai dat drumul să plec – afară. N-am știut niciodată cât o să mă doară să stau, până când mi-ai spus să plec – ai aruncat cuvinte în mine. Ai aruncat cuvinte în mine și mi-ai făcut vânătăi pe suflet și mi-ai fracturat dragostea.

Doare.

Să nu-ți pară rău. El mi-a pus spirt pe răni și sufletul în gips. Păcat că nu ești aici. M-am vindecat așa frumos.

nu-mi pare rău – dar să știi că –

Îmi pare rău că nu ai fost lângă mine când mi-a fost mai rău – să vezi cum nu mai sufăr azi.

Îți pare rău că mi-ai provocat atât de mult rău ? – spune da, te rog, altfel o să te urâsc prea mult.

mă bucur că l-am găsit – te rog să fii gelos.

“Mă bucur că te-am găsit.”

Știu că te bucuri că ești aici.

“Hai, spune-mi ce te doare, mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.”