Nu o să-ți mai spun nimic.

Uită-te în ochii mei și o să știi.

De ce te prefaci că doar tu ești vinovat aici? Vrei încă să mă protejezi. Înțeleg. Nu înțeleg – de ce. De cine. De tine. De mine – de noi? S-a întâmplat. Eșecul a fost și nimeni nu poate să ne spună unde sau cum s-a întâmplat – am greșit. Între noi nu o să fie altfel decât cum ne știm – vinovați de prea mult. Nu te mai certa pentru prea puțin – eu cum altfel să mă mai privesc în oglindă?

Mă uit în ochii tăi și știu. A trecut mult timp de când nu te mai întreb.

Ne-am iubit așa cum primăvara iubește ghioceii.

Ne găsim vinovați pentru prea puțin.

Eșecul s-a întamplat – prea mult.