Vedeate-aș spânzurat în măr de-al meu păr roșu.

Privirea-ți să se piardă când ochii verzi vrei să-mi privești.

Oxigen să-ți fie doar parfumul meu.

Să n-ai pace noaptea. De șapte ori să mă plângi în vis de boală și de alte trei să mori de dor, că nu-ți mai sunt aproape.

Și floarea de colț de o atingi, în buruiană să se prefacă, iar buruiana în cenușă.

Zăpada, să-i zâmbești doar și gheață se preface.

Să-ți fie ger în suflet în zilele de mai. Să nu te încălzească nici ploaile de vară.

O să urăști și roua de pe stele.

Și am să știu atunci cât m-ai iubit