Vara asta am întâlnit o gălăgie de oameni. Oameni care au intrat în viața mea şi au refuzat să mai plece. Oameni cu care m-am intersectat întâmplător pe stradă, ne-am lovit uşor de umăr, după care ne-am continuat drumul spre casă. Oameni pe care am refuzat să-i las să plece. Oameni care au fost lumină, în momentul în care era prea mult întuneric, şi îmi era frică să merg pe stradă. Oameni care s-au prefăcut în picături de ploaie atunci când în sufletul meu era deşert. Oameni care au venit cu ploaie, atunci când furtuna a trecut, şi nu îmi mai era sete. Oameni care au vrut să mă iubească şi oameni pe care am vrut să îi iubesc. Prieteni vechi care au plecat şi prieteni noi care au stat. Prieteni lângă care am stat şi prieteni de lângă care am plecat.
Am făcut aceleaşi greşeli, pe care întotdeauna mă tem că le voi face, dar de care îmi este mult mai frică să le îndrept.
Poate toamna asta mă îndrăgostesc.
Lady in black 