Category Archives: dear diary 🍓

Confesiune 2

Acum trei ani a murit cățelușa mea din copilărie și tocmai ce se va fi născut cea de-a treia. Am fost certată, acuzată că aș fi înlocuit-o pe una cu cealaltă, dar evident, nu este cazul. Este ca și cum ai spune că îți iubești un copil mai mult decât pe celălalt. Copii, nu am, nu știu dacă o să, dar îmi doresc. Am câini, doi, ambele fete. Nami și Terra și le iubesc pe amândouă la fel de mult. Cu toate astea, Berry rămâne poate cea mai importantă dintre toate, pentru mine. Și mă gândeam, la dragoste, la oameni, la suflete pereche. Întotdeauna am considerat că sufletul meu pereche este prietena mea cea mai bună, D, ne știm de la 4 ani și ne completăm perfect. Adicăăăăă,,, sufletul pereche nu trebuie să fie neapărat ceva romantic, nu? Prima mea dragoste, nu cred că a fost un om sau o ființă, ci mai degrabă teatrul. De teatru am fost cu adevărat îndrăgostită, pentru prima oară. Să explic: Cred că am mai iubit, dar cum am iubit teatrul, de câtă dedicare și pasiune am dat dovadă, când vine vorba de teatru, cu nimeni, niciodată. Până când: am cunoscut pe cineva care a fost ceva mai hotărât decât mine și „m-a furat”. Și atunci, întreb, dacă cea de acum este dragostea vieții mele, oare cele dinainte se anulează? sau, oare nu mai contează? M-am gândit că e necesar uneori să suferi, să iubești, „degeaba”, pentru a fi în stare să apreciezi iubirea aceea, mare, frumoasă, care „face bine”. Pentru că prima mea dragoste, m-a rănit, a doua, n-a fost să fie, iar a treia m-a dezamăgit, și acum? niciuna nu mai contează, decât El; așa că dacă mă gândesc, toate se anulează, tocmai datorită lui, pentru că e bun pentru mine. Și mă gândesc, în acest caz, am o singură dragoste, sper, ultima. De altfel, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l va citi nimeni?

Confesiune

Posted in dear diary 🍓 by

Când aveam 10 ani am primit primul jurnal, de Crăciun. Era o agendă albastră, cu delfini pe ea și foaie de matematică. În timp ce îmi plăcea rău de tot, nu l-am suportat. Paradox? Nu chiar. Nu m-am priceput niciodată la matematică, sunt chiar proastă. Albastrul era culoarea mea preferată când eram mică și fetele ( *prietenele mele* ) râdeau de mine, cică… era culoare de băiat. CUM SĂ NU-ȚI PLACĂ ALBASTRU?? Cerul, este albastru, apa mării este albastră ( shh! este, oke? ambele, sunt. ) Sunt zodie de apă ( where my scorpios at?? ), deși, când eram micuță, eram zână, a florilor ( shh! să nu vă aud! ) și pirat, ceva gen Terra din Teen Titans ( SHH!! ) Iar cu delfinii.. aici e tragic. Din cauza unui tricou cu delfini, albastru, din clasa 5-a până în a 8-a, mi s-a spus balenă ( Rip my tweenhood ) So, ya, I was bullied. Rău de tot. Asta e. N-o să mint, le-am purtat pică colegilor mei de clasă foarte mult timp. Până când mi-am dat seama de cât de penibilă este situația: eram supărată pe câțiva copii de maxim 13 ani, care cel mai probabil au uitat de mult că exist. Am început acest blog în 2016 ( oficial, neoficial prin 2011 ) pentru că îmi doream să fiu scriitoare, abia vreo 3 ani mai târziu am avut curaj să postez prima poezie. Cred că se numește Vortex, acum posibil Copa Vacía.. Și chiar îmi place, să scriu. Lucrez la ceva mișto rău ( surprizăă ), poate e gata, la anul.

Nu vreau neapărat să ajung undeva cu toate astea, de multe ori spun multe și nimic în același timp, la fel ca în poeziile mele, cred. Îmi place totuși să cred, că ajung într-un fel sau altul la cineva, cumva, undeva.

Uneori face bine la suflet să spui tot ce ai în cap. Apoi, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l citește nimeni, nu?

Dor // 2

Posted in dear diary 🍓 by

Un copil să crească

Un adult să mai aibă timp să construiască castele din nisip

Primul răsărit din Vamă și ultimul apus de la munte

Acea melodie de la acel concert –

Ultima carte preferată pe care ai citit-o

Primăvară

Și ploaia de vară

Când ești plecat mai mult timp și te întorci acasă

Locul ăla

De apă când îți este sete

N-ai muzică și vrei să dansezi

// îmi este dor de tine

Așa se întâmplă

Posted in dear diary 🍓 by

20180411_092053

Hai să ne mai știm – doar cât o țigară. Când te-am văzut deunăzi, îmi erai iar copil. Era așa ușor când eram copii. Nu trebuia să ne spunem nimic – știam că vom fi împreună mereu. Ai trecut pe lângă mine – nu m-ai recunoscut. Mi-am spus – iată-l! Eram cei mai buni prieteni. Oare tu ți-ai spus? – iat-o! Era simplu atunci – copii. Hai să ne mai știm – doar cât o țigară. Au trecut multe anotimpuri de atunci. Am uitat. Știu că ai uitat. Așa se întâmplă. Hai să ne mai știm – vrei să ne mai știm? doar cât o țigară. Ca atunci, când ne mai știam doar o clipă – eram copii – un joc.

Să fii fericit

Posted in dear diary 🍓, for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Am pierdut bucăți din mine din cauza ta. Şi tu nu ai ştiut nici măcar să mă ajuți să le adun. Tu, cel pe care l-am iubit cel mai mult. Chiar ți s-a părut atât de amuzant să te joci cu sufletul meu? Cu sufletul unui om nu te joci. E josnic. Tu, cel pe care l-am iubit atât.. Mi-ai luat inima, şi ai modelat-o cum ai vrut tu, ca şi când ar fi fost făcută din plastilină. Şi cu zâmbetul ăla al tău, fermecător, sadic, te uitai la mine în timp ce o rupeai în bucățele atât de mici, încât nici acum nu le-am mai găsit pe toate. Şi îmi spuneai, “Stai liniştită draga mea, totul o să fie bine. Promit.” Ai promis. De ce ai promis? De ce te-am crezut? Tu nu ai putut niciodată să iubeşti. Eu nu mai pot să iubesc. Dar îți doresc, dragul meu, să fii cel puțin la fel de fericit, pe cât sunt eu acum.

basm

Posted in dear diary 🍓 by

 

Aseară am visat.

Şi te-am visat pe tine.

Şi, Doamne, erai aşa frumos! Mă țineai de mână şi îmi zâmbeai aşa frumos! Nu ştiam unde mergem. Dar ştiam că nu am de ce mă teme, atât timp cât sunt cu tine. Dar mă temeam. Doamne, mă temeam atât! Mă temeam că îmi vei da drumul şi o să cad. Că voi rămâne în spate, în drumul nostru printre stele şi flori. Că mă voi pierde. Mă temeam că mă voi pierde, iar tu nu vei veni să mă cauți.

Doamne, cât de frumos te uitai la mine! Iar dintre toate stelele printre care ne plimbam, tu doar la mine te uitai. Iar dintre toate florile care ne-au ieşit în cale, tu doar pe mine mă vedeai. Ce faci tu nu-i omenesc. Ce faci tu, e atât de frumos, că doare.

Dar ce faci tu e doar un vis frumos.

Ce faci tu e doar minciună şi un vis urât. Pentru că încă nu te știu.

Dor

Posted in dear diary 🍓 by

Dor de umbră şi de apă rece, pentru că este prea cald afară. Dor de ciocolată caldă şi fular. Dor de Stuf şi de Acolo. Dor de o oră de la Poarta Sărutului până la Coloana Infinitului, pentru că mă pierd oriunde aş fi. Dor al lui Aimée. Dor să merg la un concert. Dor de oameni noi. Dor de cărți vechi. Dor de tata. Dor de ce am avut şi de ceea ce probabil nu o să fie. Dor de tine. Dor să te cunosc deja. Dor să-mi fie pace. Dor de haosul pe care l-am avut cândva. Uneori, îmi este pur şi simplu dor să-mi mai fie măcar puțin dor.

Glossă

Posted in dear diary 🍓 by

Vara asta am întâlnit o gălăgie de oameni. Oameni care au intrat în viața mea şi au refuzat să mai plece. Oameni cu care m-am intersectat întâmplător pe stradă, ne-am lovit uşor de umăr, după care ne-am continuat drumul spre casă. Oameni pe care am refuzat să-i las să plece. Oameni care au fost lumină, în momentul în care era prea mult întuneric, şi îmi era frică să merg pe stradă. Oameni care s-au prefăcut în picături de ploaie atunci când în sufletul meu era deşert. Oameni care au venit cu ploaie, atunci când furtuna a trecut, şi nu îmi mai era sete. Oameni care au vrut să mă iubească şi oameni pe care am vrut să îi iubesc. Prieteni vechi care au plecat şi prieteni noi care au stat. Prieteni lângă care am stat şi prieteni de lângă care am plecat.

Am făcut aceleaşi greşeli, pe care întotdeauna mă tem că le voi face, dar de care îmi este mult mai frică să le îndrept.

Poate toamna asta mă îndrăgostesc.

Sunt o hoață

Posted in dear diary 🍓 by

img_0266

N-am crezut niciodată că voi fura. Ei bine, am făcut-o. Și da, îmi pare rău. Problema este că nu știu de la cine. Prin urmare nu pot să-mi cer iertare. Și n-am furat bani, o sticlă de apă, ciocolată, o mașină, un ruj, sau mă rog, chestii d-astea mărunte.

AM FURAT O DORINȚĂ

Când am fost la mare, cerul era plin de stele. Am stat pe plajă toată seara, și mă uitam la cerul ală frumos. Și așteptam să cadă o stea. Una singură. Și am așteptat. Și a căzut. Și eu am văzut-o. Una singură. Pe tot cerul ăla mare și frumos, a căzut o singură stea, și eu am văzut-o. Mi-am pus o dorință imediat. Să nu mi-o fure altcineva. Apoi toată noaptea am ascultat muzică și am dansat pe plajă și vai, cât de fericită am fost. Și la moment dat m-am uitat în sus. Atât a fost. Am văzut o stea. O altă stea, pe tot cerul ală mare și frumos care cădea. M-am grăbit, fără să mă gândesc și mi-am pus o dorință. Aceeași dorință, ca să fiu sigură că se îndeplinește. Doamne, cât de fericită am fost!! Apoi m-a lovit. Am furat dorința altei persoane. Poate cineva avea nevoie de ea mai mult decât mine.

De două săptămâni nu mai pot să dorm noaptea.

Ție de ce îți este frică ?

Posted in dear diary 🍓 by

IMG_4920

Frica de trecut. Frica de necunoscut. Frica de a-ți fi frică. Frica de a fi. Frica de a nu mai fi. Frica de a fi rănit sau de a fi iubit prea mult. Frica de a înșela sau de a fi înșelat. Frica de a fi stat prea mult sau de a fi fugit prea devreme. Frica de întuneric sau de prea multă lumină. Frica de a te îneca sau te a fi plutit prea departe de țărm. Frica de boală sau de a fi prea sănătos. Frica de cunoscut. Frica de prea mult prezent.

Frica – singurul sentiment pe care ne este frică să-l împărtășim.